Disputa pe contractul pentru vaccinuri: cine răspunde pentru cele 600 de milioane de euro?
Conflict între foști miniștri privind gestionarea unei comenzi anulate de doze, după ce România a pierdut în primă instanță un proces și a fost obligată să plătească 600 de milioane de euro.
Contestarea gestionării contractului pentru vaccinuri
Fostul ministru al Sănătății din partea PSD a apărat decizia autorităților de a renunța la achiziția a 29 de milioane de doze de vaccin, susținând că aceasta a fost necesară pentru a proteja bugetul sănătății. El a argumentat că stocurile existente includeau milioane de doze expirate și că cererea de vaccinare era în scădere, ceea ce ar fi făcut inutile noi achiziții. În replică, fostul ministru din partea USR a acuzat lipsa unui răspuns politic clar, afirmând că inacțiunea a costat statul sute de milioane de euro.
România a pierdut, în primă instanță, un proces intentat în Belgia de producătorul de vaccinuri, în urma refuzului de a onora o parte din comanda prevăzută pentru 2022-2023. Hotărârea de primă instanță prevede plata sumei de 600 de milioane de euro către compania reclamantă.
Argumentele pentru și contra neachiziționării
În apărarea sa, fostul ministru PSD a afirmat clar: „Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă. Ar fi fost profund greșit să blocăm bugetul sănătății în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse, doar pentru a acoperi erori din trecut”. Potrivit acestuia, la preluarea mandatului existau depozite pline, un angajament suplimentar de achiziție semnat anterior și o populație tot mai reticentă la vaccinare.
El a adăugat că au fost făcute eforturi pentru a reduce pierderile: țara a vândut mai multe milioane de doze către alte state și a donat loturi către state care aveau nevoie, însă tot au fost necesare distrugeri de doze expirate, cu costuri suplimentare.
Negocieri și consecințe juridice
Fostul ministru a spus că au avut loc runde de negocieri atât cu producătorul, cât și cu reprezentanți ai Comisiei Europene în încercarea de a ajusta obligațiile contractuale, fără însă a ajunge la un rezultat favorabil. În aceste condiții, producătorul a inițiat acțiuni în justiție după ce livrările convenite nu au mai fost comandate.
El a mai susținut că, în paralel cu gestionarea acestui dosar, s-au demarat investiții în sistemul sanitar prin programe naționale și finanțări internaționale pentru modernizarea spitalelor și pentru dotări în secțiile ATI și oncologie. „A apăra interesul României în fața unui contract disproporționat nu este un gest populist, ci unul de responsabilitate”, a declarat fostul ministru.
Critica opoziției: costul lipsei deciziei
Fostul ministru USR a criticat modul în care a fost tratat subiectul și a folosit o formulare directă: „Probabil cel mai scump «dat cu seen» din istoria României. 400 de milioane de euro. Atât a costat România lipsa unei decizii”. El susține că un amendament negociat între Comisia Europeană și producător ar fi permis eșalonarea livrărilor, reducerea numărului de doze și plata unei taxe de flexibilitate, economisind astfel sume importante.
Potrivit fostului demnitar, acel amendament ar fi soluționat probleme precum capacitatea de depozitare și ajustarea livrărilor pe mai mulți ani, iar multe state membre au acceptat propunerea, în timp ce România nu a transmis o poziție clară, ceea ce a contribuit la pierderea procesului.
Unde rămâne sistemul medical?
Cei care au condus discuțiile au subliniat că deciziile privind contractul pentru vaccinuri au avut în vedere atât risipa de resurse, cât și necesitatea de a direcționa fondurile către servicii și infrastructură medicală utilă pe termen lung. Criticii, însă, reclamană lipsa de transparență și oportunitatea unor soluții negociate care ar fi putut reduce impactul financiar asupra bugetului.
Rămâne deschisă întrebarea dacă soluțiile administrative și juridice vor diminua povara financiară sau dacă vor urma alte etape ale litigiului care să modificare deciziile inițiale.
