Securitatea României la Marea Neagră depinde de propriile capabilități
Generalul în rezervă Dorin Toma, care a condus un comandament al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, avertizează că apărarea României nu poate depinde doar de prezența aliaților. În opinia sa, țara trebuie să-și dezvolte forțele armate și să se adapteze la noile tehnologii și la realitățile unui posibil „război al viitorului”.
Analizând impactul alegerilor din Statele Unite asupra securității europene, NATO și sprijinului pentru Ucraina, generalul consideră că rezultatul scrutinului nu va schimba radical direcția strategică a Washingtonului.
„Trecând peste euforia provocată de înfrângerea drastică în alegeri a MAGA și președintelui Trump, cred că este bine să menținem o doză de realism și pragmatism. Orientarea strategică a administrației americane privind NATO, securitatea Europei și sprijinul Ucrainei nu se va schimba radical.
Până la urmă, în sistemul constituțional american, președintele are atribuții extinse în politica externă și de securitate și este comandantul suprem al armatei. Ar putea apărea mici ajustări, în funcție de capacitatea Congresului de a-i limita sau modifica anumite decizii”, spune generalul.
Securitatea României la Marea Neagră și schimbările din SUA
Toma atrage atenția că votul american nu trebuie interpretat ca un mandat direct pentru sprijinirea Ucrainei. Alegătorii au fost preocupați în primul rând de probleme interne, deși în campanie au existat și promisiuni privind susținerea Kievului și a NATO.
„Candidații democrați nu au câștigat alegerile propunând o soluție la războiul din Ucraina sau angajându-se să apere Europa. S-a votat, în principal, împotriva scăderii nivelului de trai, creșterii inflației, corupției administrației. În mare măsură, din motive asemănătoare, candidatul democrat a pierdut în urmă cu doi ani alegerile, iar Trump le-a câștigat într-un mod categoric. Într-adevăr, în plan secund, în timpul campaniei electorale, cei care azi au câștigat alegerile au promis mai mult sprijin pentru Ucraina și pentru NATO”, afirmă generalul.
El se îndoiește însă că democrații vor avea atât influența, cât și voința necesare pentru a schimba activ politica externă a administrației. În privința trupelor americane din Europa, estimarea sa este că evaluarea prezenței militare va continua, iar efectivele ar putea fi reduse.
„Mai mult ca sigur, procesul de evaluare a prezenței armatei americane în Europa va continua, iar reducerea numărului militarilor americani, cel mai probabil, se va produce. Rezultatele acestei evaluări le vom afla, posibil, săptămâna viitoare.”
Europa își asumă o responsabilitate mai mare pentru apărare
Reorientarea strategică a Statelor Unite către regiunea Indo-Pacific a început înaintea administrației Trump, explică Toma. În acest context, statele europene sunt tot mai mult chemate să contribuie la propria apărare convențională.
„Acest proces de asumare de către statele europene a responsabilității principale pentru propria apărare convențională, numit simbolic NATO 3.0, nu a început de ieri sau azi. Actuala încercare de reîmpărțire a responsabilităților militare în NATO își are rădăcinile în orientarea strategică a administrației Obama, care prevedea pivotarea Americii dinspre Atlantic către zona Indo-Pacific”, spune generalul.
Implicarea Congresului ar putea face procesul mai previzibil și ar putea influența ritmul reducerilor, însă nu este de așteptat să schimbe fundamental deciziile militare luate în interesul Statelor Unite.
„Este posibil ca predictibilitatea procesului să crească, iar statele europene să aibă un cuvânt mai important de spus. Mai mult, noul Congres ar putea influența calendarul și condițiile reducerilor. Există impresia că această componentă politică are un rol mult mai mare decât este cazul în deciziile militare americane. Când militarii vor prezenta planurile și hărțile, un membru al comisiei de apărare din Senat, fie republican sau democrat, va accepta, mai mult sau mai puțin, aceleași soluții militare care sunt în interesul, în primul rând, al SUA.”
Cu cine concurează România pentru prezența militară americană
România nu este singurul stat care încearcă să atragă resurse militare americane sau să evite diminuarea efectivelor. Țările din zona arctică, Polonia și statele baltice, precum și Grecia au interese strategice care concurează pentru atenția și capacitățile Washingtonului.
„Competiția pentru resursele pe care americanii sunt dispuși să le asigure permanent în Europa este acerbă. De la zona arctică, unde interesele americane, atât de securitate, cât și economice, sunt evidente, până la spațiul central și est-european – Polonia și Țările Baltice -, unde lobby-ul promovat de aceste state și responsabilitățile americane din planurile NATO impun o prezență puternică, există numeroase priorități care concurează pentru resursele militare americane. Estul Mediteranei, în special Grecia, de unde SUA își pot proiecta forța militară către Orientul Mijlociu, reprezintă o altă prioritate pentru prezența americană în Europa.
Răspunsul la întrebare depinde de capacitatea și creativitatea diplomației românești de a reuși să convingă SUA, republicani sau democrați, de importanța strategică, pentru ei nu pentru noi, a Zonei Extinse a Mării Negre”, subliniază Toma.
În opinia sa, Bucureștiul trebuie să arate ce poate pune la dispoziția partenerilor dincolo de poziția geografică: infrastructură, facilități logistice, acces operațional și capacitatea de a sprijini desfășurarea forțelor. Generalul estimează, totodată, că presiunea asupra Ucrainei pentru o încetare a focului și negocieri va continua.
Ce trebuie să facă România pentru propria apărare
Diplomația și poziționarea strategică nu sunt suficiente, consideră generalul. România trebuie să investească în capabilități militare care să-i protejeze interesele și să-i permită să-și îndeplinească obligațiile față de NATO.
„Economic, deocamdată, am făcut tot ce a depins de noi ca, de exemplu, în domeniul energiei, SUA să nu aibă nicio investiție strategică de anvergură în acest spațiu geopolitic. Au existat numeroase declarații, inclusiv din partea unor republicani, că sprijinul SUA pentru Ucraina trebuie să crească. Să sperăm că acest lucru se va întâmpla.
Va conta dacă voința politică a noii majorități se va transforma în capacitatea de a asigura resurse financiare și livrări efective de armament. Însă presiunea pusă pe ucraineni de administrația Trump pentru încheierea unui acord de încetare a focului și începerea unor negocieri de pace va continua.”
Toma spune că suplimentarea temporară a trupelor aliate nu poate rezolva singură problemele de securitate ale României în regiunea Mării Negre. Prioritatea este dezvoltarea unor forțe capabile să descurajeze amenințările și să apere țara.
„Armata trebuie să-și construiască capabilitățile militare necesare pentru protejarea intereselor României în regiune, să se achite, în cele din urmă, de responsabilitățile constituționale pe care le are și de cele prevăzute în tratatul NATO.
Să se adapteze conceptual, doctrinar, să se reorganizeze, să se înzestreze cu acele sisteme de armament vitale astăzi pe câmpul de luptă, să se instruiască ca la nevoie să poată purta un război al viitorului, nu al trecutului. În primul rând, să fie capabilă să descurajeze într-un mod credibil”, consideră generalul.
Lecțiile conflictelor și blocajele din industria de apărare
România ar trebui să folosească experiența conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu pentru a-și pregăti armata, economia și populația. Generalul avertizează că investițiile în tehnologie și dezvoltarea unei industrii naționale de apărare sunt esențiale.
„România trebuie să investească în noile tehnologii, să-și construiască cu adevărat o industrie de apărare, să-și pregătească populația și economia pentru un război pe care nimeni nu îl dorește, învățând din lecțiile războiului din Ucraina și ale celui din Orientul Mijlociu”, afirmă el.
În schimb, unele inițiative care ar fi trebuit să încurajeze inovarea și colaborarea dintre armată și companiile românești de tehnologie sunt, potrivit lui Toma, blocate. El mai susține că bugetul apărării riscă să nu atingă ținta anunțată pentru anul în curs.
„Deocamdată, în cadrul SAFE, programele care își propuneau să aducă inovația în România, atât cel pentru sistemele loitering (kamikaze), cât și cel pentru drone, sunt blocate. Despre alte programe de cercetare-dezvoltare, de achiziții, în parteneriat între armată și companiile românești de tehnologie, nu am auzit.Se pare că bugetul apărării nu reușește să atingă nici anul acesta ținta de 2,5% din PIB, comunicată la începutul anului, în condițiile în care aproximativ un sfert din acest buget este asigurat din împrumutul SAFE”, conchide generalul.
