Instructori de mamifere marine: meseria rară și viața din spatele spectacolului
Monica Bogdan are o meserie extrem de rară în România: este unul dintre cei doar patru instructori de mamifere marine din țară. Angajată din 2016 la un delfinariu local, tânăra de 34 de ani povestește cum arată o zi de muncă alături de delfini și foci și ce implică îngrijirea acestor animale dincolo de reprezentațiile publice.
Raritatea meseriei și investițiile în facilități
Există puțini specialiști în acest domeniu în România, ceea ce se leagă direct de existența unui singur delfinariu care oferă astfel de posturi. Deși spectacolele atrag mulți vizitatori, posturile rămân greu de ocupat din cauza efortului fizic și a responsabilităților zilnice care nu se văd din tribune.
Recent, unitatea în care lucrează a trecut prin lucrări de modernizare: bazinul pentru delfini a fost mărit semnificativ și au fost instalate sisteme moderne de filtrare a apei. Totodată, au fost realizate lucrări pentru bazinul destinat focilor, iar investițiile în întreținere și echipamente continuă.
„Nu mi-am propus vreodată să am această meserie. Nici prin gând nu mi-a trecut că asta voi face. La noi în țară nu există cursuri pentru îngrijitori, totul se învață de la colegii mai vechi și direct de la animale. La concursul de angajare pentru acest post nu am avut candidați, nu s-a înscris nimeni. Cred că după euforia demonstrației cu delfini, oamenii își dau seama de munca din spate, pe care nu o vede nimeni.”, a spus Monica pentru o publicație.
Rutina zilnică a instructorilor de mamifere marine
O zi de lucru pornește de dimineață, în zona de pregătire a hranei. Munca include verificarea și pregătirea cu atenție a peștelui, care este cântărit și porționat pentru mesele zilnice ale animalelor. Urmează vizitele medicale alături de veterinar, în care animalele sunt evaluate, li se administrează suplimente și se recoltează probe pentru analize.
- Pregătirea rațiilor și a echipamentelor pentru antrenamente și reprezentații.
- Control medical și administrare de vitamine sau tratamente, când este cazul.
- Dezinfectarea jucăriilor, a costumelor și a marginilor bazinului între spectacole.
- Completarea registrelor de comportament și monitorizarea stării fiecărui animal.
Pentru zilele cu demonstrații publice, echipa pregătește mai multe recipiente cu hrană, iar programul public include repetiții, sesiuni de hrănire și spectacole separate la ore prestabilite. Curățenia și documentarea riguroasă sunt activități constante, la fel ca și coordonarea cu personalul medical veterinar.
Dresajul bazat pe consecințe pozitive și combaterea miturilor despre captivitate
Monica explică că metoda de lucru se bazează pe condiționarea operantă: animalele sunt recompensate pentru comportamentele dorite și nu sunt pedepsite atunci când greșesc. Antrenamentele se construiesc pe încredere și pe relația stabilită între om și animal.
„La un moment dat, animalul te învață el pe tine, învață cum vei reacționa și poate avea tendința de a te „dresa” el pe tine”, după cum zice.
Animalele învață să facă această asociere și, cu timpul, vor alege să prezinte doar comportamentele dorite”
Instructoarea respinge ideea că animalele ar fi forțate sau private de hrană ca metodă de control. În cazul mamiferelor marine mari, forța fizică este considerabilă, iar relația de lucru se bazează pe încredere reciprocă și atenție pentru bunăstarea animalelor.
„În niciun caz nu sunt constrânse sau obligate să facă ceva. Din contră, primesc mai multă atenție pentru a descoperi cauza.
Un alt mit este cel conform căruia animalele participă la demonstrații pentru că altfel nu primesc hrană. Total fals! Animalele au sesiuni de hrănire în care nu trebuie să facă nimic. În plus, rezervele lor de grăsime și nutrienți le permit să facă „greva foamei” zile la rând, dacă așa vor, deși nu pot fi șantajate prin intermediul hranei.”
