Boli prevenibile prin vaccinare: ce riscă copiii și comunitățile
De ce scăderea acoperirii vaccinale crește pericolul pentru toți
Există boli considerate de unii ca fiind „banale”, dar care pot avea rate de deces semnificative. Multe dintre aceste afecțiuni pot fi prevenite prin vaccinare, însă atunci când tot mai puține persoane sunt imunizate, riscul de răspândire crește iar protecția colectivă dispare. Fenomenul refuzului vaccinării este prezent în România de mai mulți ani și contribuie la apariția unor focare care afectează în special copiii, care depind de deciziile adulților.
Rujeola: una dintre cele mai contagioase boli
Rujeola este extrem de contagioasă: o persoană bolnavă poate transmite boala către multe alte persoane din jur, iar pierderea acoperirii vaccinale duce rapid la creșterea numărului de cazuri. Date internaționale arată că, la nivel global, în 2024 au fost raportate zeci de mii de decese din cauza rujeolei, în special în rândul copiilor nevaccinați sau cu schema incompletă. O persoană bolnavă de rujeolă poate infecta între 12 și 18 persoane.
În anii recenți, după perioade de acoperire ridicată, s-a înregistrat o scădere a vaccinării la copii, ceea ce a făcut ca anumite țări să raporteze zeci de mii de cazuri într-un singur an. În această perioadă, multe comunități au pierdut pragul recomandat pentru a preveni transmiterea continuă a virusului.
Vaccinarea împotriva rujeolei a fost introdusă în programele naționale cu decenii în urmă, iar vaccinul combinat împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului a devenit parte din calendarele de imunizare în anii 2000. După introducere, ratele de acoperire au fost mult timp peste pragul recomandat, dar în ultimii ani s-a înregistrat o scădere care a dus la creșterea numărului de cazuri și de decese.
Complicații și tratament
Pentru rujeolă nu există un tratament specific antiviral; îngrijirea se concentrează pe ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. „Îngrijirea bolnavilor ar trebui să se concentreze pe ameliorarea simptomelor și pe prevenirea complicațiilor.” Complicațiile pot include infecții ale urechii, infecții oculare, pneumonie, encefalită, diaree severă, deshidratare și, în cazuri grave, orbire. Majoritatea deceselor sunt legate de astfel de complicații, iar riscul este mai mare la copiii sub 5 ani, la adulții peste 30 de ani și la persoanele malnutrite sau cu sistem imunitar slăbit.
Pacienții diagnosticați cu rujeolă ar trebui să primească suplimente de vitamina A pentru a reduce riscul de complicații oculare și al decesului: două doze, la interval de 24 de ore, conform protocoalelor de îngrijire.
Tusea convulsivă (pertussis): simptome care pot deveni severe
Tusea convulsivă, cauzată de o bacterie specifică, rămâne o boală prevenibilă prin vaccinare, dar înregistrările recente arată creșteri ale cazurilor acolo unde rata de imunizare scade. Simptomele inițiale seamănă cu o răceală ușoară, dar boala poate evolua către accese de tuse severe, apnee și cianoză, în special la sugari.
În unele rapoarte recente, au fost înregistrate în total câteva mii de cazuri și câteva decese în rândul populației, dintre care majoritatea în rândul sugarilor și al copiilor mici.
Simptomatologia este descrisă detaliat de specialiști: „După 1-2 săptămâni de la apariția primelor simptome, copiii vor dezvolta episoade de tuse intensă, manifestate prin accese de tuse frecvente care se succed rapid. După accesul de tuse urmează un efort inspirator însoțit de un zgomot șuierat, ascuțit. În timpul accesului de tuse copilul poate deveni cianotic. Un astfel de episod de tuse poate fi urmat și de un episod de vărsătură. Accesele de tuse apar mai frecvent noaptea, putând ajunge în medie până la 15 accese/24 de ore. Între accesele de tuse starea generală este relativ bună, fără prezența semnelor de boală. Această etapă a bolii durează de obicei între 1-6 săptămâni, persistând uneori până la 10 săptămâni”
Vaccinarea recomandată pentru protejarea sugarilor implică și imunizarea femeilor însărcinate pentru a transmite anticorpi pasivi fătului: „În cazul femeilor gravide, pentru a se maximiza transferul pasiv de anticorpi către făt, acestea ar trebui să se vaccineze împotriva tusei convulsive începând cu săptămâna 27 de sarcină. Adolescenții și adulții sunt o sursă importantă de agent patogen pentru sugar. Persoanele sunt contagioase în timpul fazei de debut a bolii și în primele două săptămâni ale fazei paroxistice (aproximativ 21 de zile)”
Schema tipică de vaccinare pentru protecția copiilor include doze în primul an de viață, urmate de rapeluri la vârstele copilăriei și adolescenței, iar ulterior sunt recomandate rapeluri periodice pentru menținerea protecției.
Difteria: boală severă care poate reveni
Difteria este o infecție bacteriană care afectează în principal gâtul și căile respiratorii, producând o toxină care poate provoca leziuni sistemice și complicații grave. Unii pacienți pot fi asimptomatici, dar pot transmite boala altora.
„Aproximativ 1 din 10 pacienți cu difterie respiratorie decedează, chiar și cu tratament. Persoanele nevaccinate care au intrat în contact direct cu o persoană infectată sunt expuse risculului de îmbolnăvire. Bacilul difteric se transmite prin picături respiratorii, de la persoane infectate sau purtătoare ale bacteriei, în special prin tuse sau strănut.”
Difteria respiratorie poate evolua de la simptome ușoare la formarea unei membrane dense în căile respiratorii și la obstrucție, iar difteria cutanată se manifestă prin ulcerații acoperite de o membrană gri. Boala poate afecta inima, rinichii și sistemul nervos prin acțiunea toxinei eliberate în organism.
„Difteria poate fi tratată cu antitoxina difterică și cu antibiotice. Persoanele care locuiesc împreună cu bolnavi de difterie pot primi un tratament preventiv cu antibiotice.”
Vestea bună este că vaccinarea susținută a redus dramatic incidența difteriei în multe regiuni. Totuși, dacă acoperirea vaccinală scade sub un nivel optim, boala poate reapărea.
Poliomielita: paralizia poate fi ireversibilă
Poliomielita este o infecție virală care afectează în principal sistemul nervos și care, înainte de vaccinare, era o cauză frecventă a paraliziei la copii. Virusul se transmite prin contaminare fecal-orală și, mai rar, pe căi respiratorii.
Pentru poliomielită nu există tratament specific; gestionarea cazurilor vizează ameliorarea simptomelor și susținerea funcțiilor vitale. „Paralizia în poliomielită este ireversibilă, tratamentul ajutând doar la îmbunătățirea mobilității.” Programele de vaccinare la scară largă au aproape eliminat circulația virusului sălbatic în majoritatea regiunilor lumii, dar menținerea imunității populaționale rămâne esențială pentru a preveni reapariția bolii.
Cele mai expuse sunt copiii sub cinci ani nevaccinați și persoanele care locuiesc sau călătoresc în zone cu circulație virală și condiții sanitare precare. Vaccinul poliomielitic inactivat, administrat injectabil, face parte din schemele de imunizare de rutină în multe țări.
HPV: infecție frecventă, cu potențial oncogen
Human Papilloma Virus (HPV) se transmite prin contact sexual și are o rată ridicată de transmitere pe parcursul vieții. Infecția cu anumite tipuri de HPV poate duce, în timp, la dezvoltarea unor forme de cancer, printre care cancerul de col uterin.
Vaccinarea împotriva HPV este o metodă eficientă de prevenire a infecțiilor persistente care pot conduce la cancer. În multe programe naționale, vaccinul este oferit gratuit sau este inclus în schemele de imunizare pentru persoanele eligibile, începând de la vârstele recomandate pentru protecția înainte de expunerea sexuală.
Concluzii: de ce contează vaccinarea
Reducerea acoperirii vaccinale expune comunitățile la reapariția unor boli grave. Protecția individuală oferită de vaccin este esențială pentru a evita complicații severe și decese, iar vaccinarea în masă oprește transmiterea la scară largă. „Rujeola este o boală gravă.” Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de a obține imunitate și de a proteja copiii și persoanele vulnerabile. Persoanele nevaccinate sau vaccinate incomplet rămân cele mai expuse riscului de boală și de complicații.
