Adevărata reformă în sănătate: autonomie reală a asigurărilor și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienţi
Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Horaţiu-Remus Moldovan, a subliniat că adevărata reformă din sănătate nu este „spargerea monopolului CNAS”, ci „autonomia reală a asigurărilor de sănătate şi cheltuirea corectă a banilor pentru pacienţi”.
De ce reforma în sănătate rămâne o urgenţă
Conducerea instituţiei atrage atenţia că necesitatea reformei este recunoscută la nivel public: „Reforma sistemului de sănătate este o necesitate reală pentru România”, spune Horațiu Moldovan, iar problemele semnalate de pacienţi — birocraţie, timpi mari de aşteptare şi servicii adesea sub standardele europene — sunt evidente. Totuşi, subliniază el, „întrebarea esenţială nu este dacă trebuie să reformăm sistemul, ci cum o facem, fără să punem în pericol accesul egal la servicii medicale”.
Solidaritate versus fragmentare: riscurile propunerii de multiple case de asigurări
Oficialul explică importanţa mecanismului social: sistemul curent asigură un pachet de bază relativ uniform pentru toţi beneficiarii, bazat pe solidaritate între contribuabili. El avertizează că ideea de a transfera gestionarea fondului social către administraţii private poate transmite mesajul că statul nu mai poate gestiona problemele sociale: „transferul fondului social de asigurări de sănătate către administrare privată ar transmite un semnal periculos, acela că statul nu mai este capabil să gestioneze problemele de ordin social”.
Mai departe, Moldovan subliniază rolul statului în protecţia socială: „Statul român plăteşte pensii, gestionează sistemul public de pensii şi asigură, din perspectiva socială, serviciile medicale de bază pentru populaţie. Nu suntem într-o situaţie de colaps instituţional care să justifice abandonarea administrării publice a fondului social de sănătate. Aşadar, nici „spargerea monopolului CNAS”, după cum nici spargerea monopolului Casei Naţionale de Pensii Publice nu reprezintă, sub nici o formă, pretexte sau premise pentru înlocuirea rolului statului român în gestionarea sistemului de protecţie socială din România”.
Concurenţa are însă rolul ei în sistem, dar într-un registru diferit: în opinia sa, locul competiţiei realiste este în asigurările complementare şi în pachetele voluntare, nu în fondul social de bază. Fără reglementări stricte, modelul concurenţial poate favoriza selecţia asiguraţilor şi creşterea costurilor administrative, conducând la o „sănătate cu două viteze”.
El avertizează clar asupra riscului social: „Dacă nu există mecanisme de compensare foarte bine puse la punct, riscăm ca cei mai vulnerabili pacienţi să fie împinşi într-un sistem public subfinanţat”.
Autonomie reală și contractare centrată pe nevoile pacienţilor
Un punct central al discursului este necesitatea ca instituţia de asigurări să aibă capacitatea de a-şi stabili singură politica de contractare, în funcţie de cerinţele reale ale pacienţilor. Moldovan explică problema astfel: „În teorie, Casa Naţională este o instituţie autonomă. În practică, ea nu îşi poate face propria politică de contractare a serviciilor medicale în funcţie de nevoile reale ale pacienţilor, ci în funcţie de deciziile şi priorităţile Ministerului Sănătăţii. De multe ori, CNAS este obligată să plătească menţinerea artificială în viaţă a unor structuri spitaliceşti care nu sunt necesare sau solicitate de pacienţi, în loc să poată direcţiona fondurile către servicii medicale moderne, plată corectă în ambulatoriul de specialitate, prevenţie sau către spitale performante. Cu alte cuvinte, în sistemul actual nu contează întotdeauna ce doresc pacienţii, ci ce doreşte Ministerul Sănătăţii. Autonomia CNAS este, în mare parte, doar pe hârtie”.
Măsuri practice pentru o reformă centrată pe pacient
Potrivit şefului instituţiei de asigurări, există o serie de intervenţii concrete care pot îmbunătăţi sistemul fără a afecta solidaritatea:
- digitalizare integrată a întregului sistem de sănătate, pentru a conecta furnizorii publici şi privaţi;
- achiziţii transparente şi eficiente de echipamente şi materiale sanitare;
- finanţare orientată pe performanţă şi rezultate, nu doar pe volum de pacienţi;
- control real al fraudei şi măsuri pentru stoparea risipei de resurse;
- dezvoltarea asigurărilor complementare voluntare, care să reducă povara financiară a pacienţilor.
Aceste direcţii, spune el, sunt mai sigure şi mai realiste decât fragmentarea fondului social: „Pentru România, o astfel de direcţie ar fi mai realistă şi mai sigură decât „spargerea” fondului social la mai multe case de asigurări. Nu avem nevoie să fragmentăm solidaritatea, ci să o facem mai eficientă. Adevărata reformă nu este să înlocuim CNAS, ci să o facem cu adevărat autonomă, eficientă şi orientată către pacient, iar concurenţa să o încurajăm acolo unde nu pune în pericol accesul universal la servicii medicale.
În acelaşi timp, trebuie să spunem clar unde sunt problemele reale. O parte importantă din banii CNAS ajung în spitale, iar acolo, de multe ori, vedem achiziţii de echipamente şi materiale sanitare la preţuri supraevaluate sau prost justificate. Aceasta nu este o problemă a modelului de asigurare, ci o problemă de management şi control în sistemul spitalicesc. O reformă reală ar însemna ca Ministerul Sănătăţii să stopeze acest flagel al achiziţiilor ineficiente şi netransparente”, a transmis şeful CNAS.
