Pești periculoși: ce specii de pește ar trebui evitate
Peștele rămâne o alegere sănătoasă pentru multe diete, însă nu toate speciile sunt la fel din punct de vedere al riscurilor pentru sănătate. Unele specii pot acumula cantități ridicate de metil-mercur și alte substanțe toxice, motiv pentru care ar trebui consumate rar sau deloc.
De ce există pești periculoși?
Un specialist în nutrigenetică și nutriție de precizie a publicat un clasament al speciilor care prezintă un risc crescut, explicând mecanismele prin care toxinele ajung în organismele marine.
„Nu mai este un secret că oceanele sunt contaminate cu diferite substanțe rezultate din activitatea industrială și din consumul uman al acestor produse (inclusiv folosirea oceanelor și mărilor ca gropi de gunoi). Oceanele, de asemenea, preiau deversările toxice din râuri și fluvii. Practic, foarte multe din substanțele toxice utilizate de societatea umană se vor regăsi în final, în oceane.
„Trebuie, de asemenea, să mai înțelegeți că, cu cât o specie de pește se află mai sus în lanțul trofic (sunt mai prădători, de dimensiuni mari), cu atât probabilitatea de contaminare este mai mare, deoarece în aceștia se acumulează toate contaminările acumulate de peștii mai mici pe care cei mari îi folosesc drept hrană” scrie expertul pe o rețea socială.
Clasificare pești periculoși după nivelul de risc
Iată cum sunt împărțite speciile în funcție de recomandările specialistului, de la risc foarte ridicat la risc foarte scăzut.
- Risc foarte ridicat: rechini, peștele-spadă, macroul rege, marlinul, tonul bigeye și tonul ahi. Aceste specii sunt prădători mari, în vârful lanțului trofic, și pot acumula concentrații semnificative de mercur.
- Risc moderat: tonul alb, halibut, homar, bluefish, biban de mare tropical și dintele de mare chilian. Consumate prea des, acestea pot aduce un aport crescut de substanțe nocive.
- Risc moderat-scăzut: macroul atlantic, sardinele, heringul, anșoa, somonul de crescătorie și păstrăvul. Aceste specii pot fi incluse în dietă, dar cu măsură.
- Risc foarte scăzut: sardinele oceanice, somonul oceanic (de exemplu Alaska), merluciul și somnul african. Acestea au, în general, niveluri mai mici de contaminare.
Recomandarea generală este să alternați tipurile de pește consumate și să evitați frecvent preparatele pe bază de specii mari prădătoare pentru a reduce expunerea la mercur și alte toxine. Persoanele însărcinate, femeile care alăptează și copiii mici ar trebui să fie deosebit de prudenți și să urmeze sfaturile unui specialist în nutriție.
