Social-democraţii critică programul de guvernare: reproșuri pe sănătate și educație
Alexandru Rogobete şi Natalia Intotero au reacţionat ferm după prezentarea programului de guvernare depus la Parlament de premierul desemnat, Siegfried Mureşan, publicând observaţii pe Facebook privind capitolele esenţiale ale documentului.
Program de guvernare: reproșuri pe capitolul Sănătate
Fostul ministru al Sănătăţii, Alexandru Rogobete, a catalogat partea dedicată sănătăţii din program drept “o rușine”, arătând că multe dintre problemele structurale rămân fără răspunsuri clare. El a concluzionat că textul readuce aceeaşi abordare centrată pe reduceri bugetare: „Aceeaşi viziune bazată pe tăieri şi constrângeri”.
Într-un mesaj public, Rogobete a semnalat lipsa unor planuri detaliate şi a pus o serie de întrebări punctuale despre cum urmează să fie rezolvate deficienţele din sistemul public de sănătate:
„Am citit integral capitolul dedicat Sănătăţii din noul program de guvernare. Dincolo de formulările frumoase şi de principiile generale, lipsesc răspunsurile serioase la marile probleme care apasă astăzi sistemul public de sănătate. Unde este strategia pentru resursa umană? Unde este deblocarea posturilor din spitale? Unde este plata corectă a gărzilor şi reorganizarea lor? Unde sunt soluţiile pentru specialităţile deficitare şi măsurile concrete prin care păstrăm medicii, asistentele şi ceilalţi profesionişti în România? Unde este strategia reală pentru creşterea accesului pacienţilor la medicamente şi terapii inovative?
Unde sunt investiţiile în inovaţie, cercetare clinică, dezvoltare şi industria farmaceutică din România? Unde este planul concret pentru dezvoltarea ambulatoriului de specialitate? Unde este continuarea marilor investiţii în infrastructura spitalicească? Unde sunt investiţiile dedicate patologiilor critice, secţiilor ATI şi UPU? Unde este reforma sistemului de transfuzii şi modernizarea laboratoarelor? Şi, mai ales, unde este reforma reală a CNAS, instituţie care ar trebui reconstruită în jurul pacientului, nu doar transformată într-un mecanism de control al costurilor?
„În locul acestor răspunsuri găsim din nou principii, enumerări şi dorinţe: ‘pacientul în centru’, ‘finanţarea urmează performanţa’, ‘banii urmează pacientul’ ”’, a scris Rogobete pe Facebook.
El a subliniat că sănătatea trebuie tratată şi ca element de securitate naţională şi ca motor de investiţii şi locuri de muncă calificate. Rogobete avertizează că programul pare să însiste pe reducerea costurilor şi pe creşterea presiunii financiare asupra sistemului: „Tăiem, tăiem, tăiem.”
De asemenea, el a cerut clarificări privind angajamentul persoanelor propuse pentru minister şi coerenţa dintre discursul public şi măsurile concrete pe care ar urma să le implementeze. În opinia sa, programul nu aduce schimbarea structurală necesară şi există riscul continuării unei politici financiare restrictive care va slăbi sistemul public.
„Riscul este să continue aceeaşi politică de constrângere financiară care poate slăbi şi mai mult sistemul public. România nu are nevoie de încă o listă de dorinţe. Are nevoie de medici, asistente, medicamente, investiţii, infrastructură, cercetare, inovaţie şi acces real la sănătate”, a mai spus Rogobete.
Program de guvernare: critici pe educaţie, familie şi tineret
Natalia Intotero a adresat observaţii dure asupra capitolelor despre educaţie, familie şi tineret, atrăgând atenţia că un program guvernamental trebuie să ofere soluţii financiare şi calendar clar, nu doar intenţii generale.
Într-o postare, ea a explicat: „Un program de guvernare nu înseamnă să înşiri intenţii frumoase. Înseamnă să spui clar ce faci, pentru cine, cu ce bani şi până când. Am citit propunerile din noul program de guvernare, în special capitolele referitoare la educaţie, familie şi tineret. Concluzia mea este că multe dintre măsuri pun accentul pe întoarcerea cât mai rapidă a oamenilor în câmpul muncii, în timp ce sprijinul concret pentru familii şi tineri rămâne insuficient conturat”.
Intotero a atras atenţia că promisiunea privind alocarea a 6% din PIB pentru educaţie revine, dar fără un calendar bugetar clar aceasta riscă să rămână doar o cifră pe hârtie: „revedem vechea promisiune cu 6% din PIB, dar, afirmă ea, fără un calendar bugetar clar, există riscul să rămână doar o altă cifră pe hârtie.”
Despre combaterea abandonului şcolar, ea a precizat că soluţiile nu se rezumă la monitorizare: „Un copil aflat în risc de abandon are nevoie, în primul rând, de sprijin real: hrană, consiliere, transport, servicii sociale şi o familie care să poată face faţă costurilor educaţiei”.
Referindu-se la capitolul despre natalitate şi familie, Intotero a semnalat că măsuri aparent avantajoase pot pune presiune pe părinţi dacă infrastructura de suport lipseşte: „Părinţii pot păstra indemnizaţia dacă se întorc la muncă după 6 luni de la naşterea copilului. În teorie sună bine pentru venituri, dar în practică pune o presiune uriaşă pe părinţi, în condiţiile în care reţeaua de creşe este încă insuficientă, iar cumpărarea unei locuinţe devine un vis tot mai greu de atins pentru tot mai multe familii. Programul de guvernare vorbeşte despre locuinţe pentru tineri şi familii tinere, dar nu vedem un mecanism concret care să ne spună cine le construieşte, cu ce bani, câte locuinţe vor fi disponibile, pentru câte familii şi în ce condiţii vor fi alocate”.
Intotero a concluzionat ferm: „Natalitatea nu se creşte prin sloganuri. Educaţia nu se repară cu măsuri care sună bine pe hârtie, dar nu răspund problemelor concrete din viaţa copiilor şi familiilor. Iar tinerii nu rămân în România şi nu îşi întemeiază familii doar pentru că le promitem programe. Au nevoie de politici publice concrete, finanţate şi măsurabile”.
