Securitatea în Marea Neagră: ce înseamnă transferul conducerii către Europa
Coordonarea operaţiunilor regionale care vizează Marea Neagră şi Marea Mediterană urmează să treacă sub un comandament european, după decizia ca Statele Unite să renunţe la funcţia de conducere a structurilor de la Napoli. Trei generali români cu activitate în NATO analizează efectele practice ale acestei decizii asupra apărării colective şi a capacităţii de descurajare în zonă.
Structura regională a planificării militare
Strategic, planificarea Alianţei este organizată pe trei regiuni distincte, fiecare având priorităţi şi provocări specifice:
- Atlantic şi Zona Arctică;
- Regiunea baltică şi Europa Centrală;
- Mediterana şi Marea Neagră (în care este inclusă România).
Planul regional sudic este gestionat operaţional de Comandamentul Forţelor Întrunite de la Napoli, cu orientare spre flancul sudic şi sud‑estic al Alianţei.
Impact asupra securității în Marea Neagră — perspectiva unui fost comandant
Un fost comandant de divizie consideră că transferul conducerii către un stat european poate modifica priorităţile de planificare şi modul de distribuire a resurselor în regiune. El a subliniat importanţa menţinerii unei prezenţe consistente pentru a păstra viabilitatea planurilor regionale.
„În aceste zile, NATO a oficializat o restructurare majoră a responsabilităților la nivelul celor trei comandamente operaționale. Această reorganizare răspunde presiunilor ca Europa să își asume o responsabilitate sporită pentru propria apărare, vizând o distribuție mai echitabilă a sarcinilor între aliați. Astfel, conducerea Comandamentului Forței Întrunite (Joint Force Command) Napoli va fi transferată de la SUA către Italia, fapt considerat o schimbare istorică de paradigmă”.
El avertizează însă că rămân necunoscute efectele concrete asupra proceselor de planificare, alocării forţelor şi programelor de pregătire în zona Mării Negre: „De asemenea, nu se cunoaște poziția României în timpul acestor negocieri. Orice «predare a ștafetei» de la SUA către un stat european ar trebui privită cu prudență, întrucât leadershipul american rămâne, în viziunea mea, un pilon central al garanției supreme de securitate.”
Totodată, el atrage atenţia că un comandant provenit dintr‑o altă zonă geografică ar putea prioritiza ameninţările locale: „Un lider militar italian ar putea prioritiza instabilitatea din Nordul Africii și migrația, în timp ce un lider american la Napoli ar menține focusul pe contracararea Rusiei în Marea Neagră și Mediterana Orientală”. Potrivit lui, o prezenţă puternică în acest comandament rămâne crucială pentru credibilitatea şi exerciţiile planurilor de apărare ale României.
Grecu: ce înseamnă schimbarea pentru securitatea în Marea Neagră
Un alt ofiţer cu misiuni externe apreciază că simpla schimbare a naţionalităţii comandantului nu ar trebui să afecteze imediat securitatea naţională, deoarece deciziile politice adoptate la nivelul Consiliului Nord‑Atlantic sunt transpuse în planuri militare care sunt apoi implementate de comandamentele operative.
„Nu vorbim doar despre acest comandament, căci sunt vreo cinci comandamente la care americanii renunță, și nu numai din Europa. Este semnalul de reducere a implicării Statelor Unite față de continentul european și de NATO în general, dar fără ca asta să însemne o retragere”, susţine el.
El evidenţiază diferenţele legale dintre Mediterană şi Marea Neagră, care influenţează prezenţa navală: „Știm că transferul unei nave militare din Marea Mediterană în Marea Neagră este supus Convenției de la Montreux, care impune limite de dimensiune și de timp de staționare. De aceea nici nu vedem în Marea Neagră nave militare americane, britanice sau italiene decât pentru exerciții, vizite, croaziere și așa mai departe. Nu pot să staționeze în Marea Neagră mai mult de un număr limitat de zile, în jur de 45.”
De asemenea, el remarcă rolul Turciei în reglementarea accesului naval şi echilibrul istoric al relaţiilor regionale între Turcia şi Rusia, care rămân factori importanţi în dinamica securităţii în Marea Neagră.
Unde se decide reacția NATO și ce înseamnă pentru securitatea în Marea Neagră
Răspunsul Alianţei la un incident în zonă este decis politic la nivelul Consiliului Nord‑Atlantic, iar militarii pun în aplicare planurile rezultate din acea decizie. Astfel, reacţiile sunt rezultatul unui proces politic urmat de transpunerea în măsuri militare concrete.
„Reacția se decide întotdeauna la nivelul Consiliului Nord-Atlantic. Deci decizia este întotdeauna una politică. Asta se întâmplă și la noi în țară… Decizia este una politică. În momentul în care politicul stabilește obiectivul, scopul final, strategia, acestea vor fi transpuse în planuri militare și, din acel moment, intră militarii în acțiune.”
Planuri regionale şi importanţa contribuţiei americane
Un al treilea general retras atrage atenţia că schimbările de comandă nu vor submina imediat securitatea naţională, dar subliniază că menţinerea unei contribuţii americane consistente rămâne esenţială pentru funcţionarea planurilor regionale. El explică că responsabilităţile sunt deja distribuite între diferiţi ofiţeri şi state, ceea ce face structura complexă.
„Nu cred că putem vorbi de așa ceva, pentru că, spre exemplu, comandantul componentei Forței Terestre de la Izmir rămâne un general american. Pe de altă parte, grupul de luptă din Bulgaria este condus de Italia… Cum grupul de luptă din România e condus de Franța, ca atare principala responsabilitate a Italiei, legată de zona de est, o reprezintă sud-estul Europei, ținând seama că, alături de Franța, dă baza posturii de apărare și descurajare a NATO prin națiunile-cadru pentru cele două grupuri de luptă.”
El adaugă că, în situaţii de criză, aplicarea planurilor regionale implică mobilizarea unor forţe mult mai semnificative decât prezenţa simbolică a unor mii de militari pe teritoriul unor state, iar esenţa angajamentului rămâne contribuţia substanţială a Statelor Unite.
În concluzie, transferul conducerii operaţionale către un stat european reflectă o redistribuire a responsabilităţilor în cadrul Alianţei şi ridică întrebări privind priorităţile regionale. Totuşi, deciziile politice la nivel NATO şi angajamentele aliaţilor vor continua să determine modul în care va fi asigurată securitatea în Marea Neagră.
