Omagii pentru Mircea Lucescu: sute de oameni și personalități la Arena Națională
Omagii pentru Mircea Lucescu – vizitarea publică și program
Sicriul fostului antrenor a fost depus la Arena Națională, iar publicul a putut aduce un ultim omagiu până în jurul orei 20:00. Sute de oameni, foști jucători, antrenori și oficiali au trecut prin tribuna oficială pentru a-și lua rămas-bun.
Înalți reprezentanți ai statului și ai administrației locale, precum și personalități din lumea sportului, au transmis condoleanțe și au participat la momente de reculegere la catafalc.
Prezențe oficiale și inițiative în memoria antrenorului
ACTUALIZARE Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, a depus un buchet de flori albe la catafalc și i-a transmis condoleanţe fiului marelui antrenor, prezent la Arena Națională.
Ministrul responsabil a anunțat inițierea demersurilor legale pentru ca viitorul stadion al unui club local să poarte numele Mircea Lucescu, ca semn de recunoaștere pentru contribuția sa la fotbalul românesc.
Figuri publice și mesaje de omagiu
Au trecut pe la catafalc numeroase personalități din sport și administrație. Printre cei prezenți s-au numărat foste mari nume ale fotbalului, antrenori, dar și lideri ai forurilor sportive.
- Ciprian Ciucu – moment de reculegere și depunere de flori;
- Ilie Bolojan – premierul a condus un moment de reculegere la Guvern;
- Foști selecționeri, antrenori și jucători care i-au adus omagii;
- Legende ale sportului național au participat la vizitare.
Declarații emoționante ale celor apropiați
Răspunsurile venite din partea colegilor și prietenilor au sintetizat rolul major pe care l-a avut în formarea generațiilor și în dezvoltarea fotbalului.
„Un om pentru care fotbalul nu a fost doar o pasiune şi o profesie, ci o chemare şi o muncă de o viaţă. Mircea a fost absolut şi fără reţineri devotat jocului, dedicându-şi acestuia tot timpul şi energia sa, punând inima şi sufletul în ceea ce iubea.
Iar fotbalul l-a răsplătit pe deplin – cu victorii, trofee, recunoaştere şi cu iubirea a milioane de fani în întreaga lume.
Autoritatea lui Lucescu în lumea fotbalului nu poate fi măsurată doar prin numărul de premii sau titluri – a fost un profesor şi un exemplu pentru antrenori, un mentor şi un al doilea tată pentru multe generaţii de jucători. El a descoperit un mare număr de talente şi a lăsat în urmă o mare moştenire.”
„A fost un om care s-a născut, a trăit şi a murit pentru fotbal. A modelat generaţii şi s-a dedicat total.
Sper ca noile generaţii să se uite mai atente şi să se inspire de la astfel de oameni. Tata este efectiv la pământ. Răzvan ne-a prins de mâini şi ne-a spus: Petreceţi cât mai mult timp împreună”
Daniel Pancu a pășit în fața sicriului cu o coroană de flori și, copleșit de emoție, s-a închinat în genunchi. El a rememorat anii în care a lucrat alături de antrenor și a spus:
„Este greu, nu cred că există cuvânt să poată fi caracterizat.
În momentele astea, să spui că a fost darul lui Dumnezeu pentru fotbal şi pentru cei care iubesc fotbalul. Eu am trăit lângă nea Mircea patru ani, doi la Rapid, doi la Beşiktaş.
Face parte din destinul meu, cât am fost selecţioner, a venit din nou la echipa naţională. Cuvinte nu există să-i poţi descrie măreţia.
A fost un om…vorbeam şi cu Răzvan acum despre nivelul de demnitate, cultură, educaţie, le găseai pe toate, întotdeauna era informat. Nu doar tot ce înseamnă fotbalul, era un om al detaliilor, dar şi al simplităţii. În fenomenul acesta atât de complex, găsea mereu calea cea mai simplă să te facă să ajungi undeva, să te dezvolţi. Şi cariera mea, cu tot talentul dat de Dumnezeu, fără Mircea Lucescu ar fi fost nu ştiu dacă la jumătate. Cum s-au pierdut mulţi, poate m-aş fi pierdut şi eu.
A fost şansă, noroc, binecuvântare să-l am de la 19 ani antrenor.
Astea sunt gândurile mele. O pierdere imensă, cu toţii ne naştem, cu toţii murim. Rămânem cu faptele, el are fapte pentru 1000 de ani. Eu am simţit că se ajunge aici, în ultimele discuţii telefonice, pentru că fizic nu-mi aduc aminte când l-am văzut ultima dată.
Dar în ultimele discuţii, am simţit că e stins, se simţea în voce pentru că-l cunosc foarte bine. Toate sunt pilde despre viaţă, citate din mari filosofi, dar mereu găsea calea cea mai simplă să ajungă la mintea unui jucător”
Mitică Dragomir a spus despre dispariția antrenorului: „Dumnezeu să-l odihnească, a fost mare pe pământ, cred că e mare și în rai, face antrenament cu ei și ne așteaptă pe noi, cei care am mai lucrat în sportul acesta care distruge vieți, dar dă mari bucurii tuturor celor care-l privesc.
Orice spui acum nu mai are niciun rost. Când ești în viață și dacă ești înjurat și dacă ești adulat – este bine. După ce te duci, cică rămâi în istorie. Asta cu istoria…”
„Eu apreciez foarte mult, dar omul trebuie apreciat când este în viață, nu după ce se duce pe lumea cealaltă.
A fost așa de mare încât nu știu dacă voi care sunteți tineri, mai apucați, poate. Dar eu, care mai am 20-30 de ani de de trăit, nu cred că mai apuc în 20-30 de ani un antrenor de talia lui Mircea Lucescu. Dumnezeu să-l odihnească, condoleanțe familiei. Toți ne ducem, nimeni n-a stăpânit pământul, vă doresc tuturor să fiți sănătoși, să trăiți cât mai mult.
Iar lui liniște în mormânt, Dumnezeu să-l odihnească și condoleanțe familiei”
Mesaje din rândul sportivilor de vârf
Mai mulți campioni ai sportului românesc au venit să-i aducă un omagiu și au avut cuvinte despre dedicarea și sacrificiul său.
„Pentru noi toți a însemnat foarte mult, pentru sportul românesc a însemnat foarte mult. Ne-a învățat ce înseamnă să te dedici în totalitate sportului până în ultima clipă. L-am admirat întotdeauna și îmi pare tare rău pentru momentul acesta.
Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de el acolo sus”.
„E un moment plin de amărăciune. Generații întregi am am fost călăuziți de el, nu numai ca fotbalist dar ca și caracter, ca oameni. Ne-a dat foarte multe exemple în viață cum să putem să răzbim și din păcate astăzi nu mai este printre noi și îmi pare foarte rău”
„Din păcate eu cred că trebuia să trebuiască mai mult, dar și-a pus sufletul în slujba fotbalului.
Uitați unde s-a ajuns. Din păcate, uite, îl conducem pe ultimul drum. Neașteptat. Anul trecut ne-am întâlnit de multe ori. Am vorbit cu el din spital, mi-a zis că se externează. Avea așa o stare care se transmitea, că omul ăsta nu poate muri”.
„La o zi după tine, Mircea…Nici acum nu-mi vine să cred! Parcă refuz să accept că nu mai eşti… că nu mai pot pune mâna pe telefon să te sun, să mai schimbăm o vorbă despre fotbal, despre viaţă, despre „ce mai facem noi”.
Să îţi aud vocea : „Lită, ce mai faci?” A trecut doar o zi… N-am putut să mă adun. Am plâns în hohote, fără să-mi fie ruşine. Pentru că nu am pierdut doar un nume uriaş al fotbalului. Am pierdut un om drag. Am pierdut un prieten. Pentru lume ai fost Mircea Lucescu – unul dintre cei mai mari antrenori, un simbol, un om care a dus fotbalul românesc peste tot în lume. Pentru mine… ai fost Mircea. Omul cu care am împărţit generaţii, amintiri, gânduri, contraziceri şi momente care nu se văd în statistici, dar care rămân pentru totdeauna.
Am vorbit cu tine acum o săptămână…cine s-ar fi gândit că aceea avea să fie ultima oară? Am vorbit despre meciuri, despre baraj, despre lucruri care pentru noi erau fireşti. Doamne, dacă ştiam că e ultima oară, nu închideam telefonul.
Mai spuneam ceva. Orice.
Sau poate nu spuneam nimic… doar te ascultam. Dar acum… a rămas doar liniştea. Imi vin în minte momentele noastre, discuţiile, felul în care vedeai fotbalul… mereu cu un pas înainte. Erai ambiţios, încăpăţânat în sensul bun, voiai mereu mai mult. Pentru tine nu exista „destul”. Tu nu ştiai să trăieşti altfel decât intens. Fotbalul nu era o meserie pentru tine.
Era viaţa ta. Respiraţia ta. Şi poate că tocmai asta… te-a şi consumat. Mi-ai fost rival, mi-ai fost coleg, dar mai ales mi-ai fost prieten. Într-o lume în care puţini rămân aproape, tu ai rămas. E o ruptură pe care o simt adânc.
Ca şi cum o parte din mine, din generaţia noastră, din tot ce am fost… a plecat odată cu tine. Drum lin, prieten drag! Să te ierte Dumnezeu şi să te odihnească în pace! Iar eu… eu rămân cu amintirile. Şi cu dorul care nu va trece niciodată!”
Planul funeraliilor și măsuri de organizare
Ultimele ceremonii vor respecta un program solemn, cu o slujbă de înmormântare în biserică, urmată de înhumare în cimitir, în prezența unui cerc restrâns de apropiați. Înhumarea va fi însoțită de onoruri militare, în semn de recunoaștere a meritelor sale.
Autoritățile au coordonat traseele și măsurile de securitate pentru a asigura desfășurarea ceremoniei în condiții de ordine și decență, iar publicul este rugat să respecte indicațiile forțelor de ordine.
Portret succint: o carieră cu impact
Mircea Lucescu rămâne în istorie drept unul dintre cei mai titrați antrenori, cu zeci de trofee câștigate pe plan național și internațional. A condus echipe din mai multe campionate europene și a transformat o echipă din Ucraina într-o forță recunoscută în fotbalul continental, culminând cu un trofeu european în 2009.
De-a lungul vieții a fost apreciat pentru disciplina, pasiunea şi dedicarea sa – trăsături care i-au adus admiraţia colegilor, a jucătorilor şi a fanilor din întreaga lume.
Rămas‑bun
Sute de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu la Arena Națională, marcând astfel recunoașterea publică pentru o viață dedicată fotbalului. Sicriul a rămas depus la stadion până seara, iar în ziua următoare familia și apropiații l-au condus pe ultimul drum cu onoruri militare.
