Încetări ale focului și negocierile cu Iranul: o fereastră diplomatică riscantă
Două încetări ale focului, una în Liban și alta în jurul unor negocieri regionale, descrise ca fiind fragile, ar putea crea o oportunitate rară pentru avansuri istorice în Orientul Mijlociu, potrivit unei analize.
Ce aduc în prim-plan încetările ale focului și negocierile cu Iranul
Anunțul unei pauze de zece zile în violențele dintre Israel și miliția din Liban, susținută de Iran, este perceput de unii drept o victorie diplomatică pentru Teheran. Regimul iranian a cerut un armistițiu în zona libaneză, invocând necesitatea acestuia pentru a permite reluarea negocierilor cu Statele Unite. Odată instituită suspendarea ostilităților, Iranul a declarat Strâmtoarea Ormuz „complet deschisă”.
Actori cu câștiguri diferite
Pe fondul încetării focului, fiecare parte implicată pare să fi obținut beneficii tactice sau politice:
- Conducerea americană și reprezentanții iranieni pot revendica merite pentru încheierea unui armistițiu.
- Executivul israelian poate sublinia prezența trupelor sale la frontiera de nord și reluarea discuțiilor directe cu Guvernul libanez.
- Forța libaneză care a purtat lupte afirmă că nu s-a predat și că nu intenționează să se dezarmeze, rămânând pe poziție într-o formulare ambiguă despre capacitatea sa militară.
Opiniile din Israel rămân dure: pentru unii locuitori din nord, încetarea focului reprezintă o cedare în fața presiunii externe, iar miza regională pare să fi fost mutată în teren diplomatic.
„Acordul de încetare a focului echivalează, practic, cu aprobarea de către Israel a exact acelei situații pe care țara încerca să o evite: legitimarea legăturii dintre Iran și teatrul de operațiuni libanez”
„Joi, Hezbollah a primit, de asemenea, confirmarea definitivă că stăpânul său – și al Libanului – deține în continuare controlul și continuă să dicteze ceea ce se întâmplă în regiune.”
Obstacole majore între Israel și Liban
Experți în relații internaționale atenționează că deschiderea dialogului direct între Israel și Liban este doar primul pas, iar dificultățile sunt considerabile: delimitarea frontierei, dezarmarea forțelor non-statale și retragerea trupelor străine rămân probleme nerezolvate.
„Problema este foarte complicată”, spune un analist specializat. „Are legătură cu delimitarea frontierei, dezarmarea Hezbollahului și retragerea Israelului de pe teritoriul libanez.”
Totodată, discuțiile recente între reprezentanții celor două părți au fost privite ca un demers care ar putea reduce influența Iranului în Liban, subminând posibilitatea folosirii acestui stat ca instrument de negociere regională.
Negocierile dintre SUA și Iran, cheia următoarei faze
Progresul pe termen lung depinde în mare măsură de rezultatele negocierilor directe dintre Washington și Teheran. Pe agenda oficială a părții americane se află limitarea sprijinului iranian pentru diverse grupări regionale și controlul activităților nucleare ale Iranului.
Vital pentru securitatea regională este reducerea sprijinului pentru grupările înarmate care pot amenința statul israelian. Iranul consideră, însă, aceste legături drept instrumente esențiale de influență regională, ceea ce va face cedările dificile.
Declarațiile oficiale recente includ și aserțiuni privind materiale nucleare: autorități occidentale au susținut că ar exista cantități semnificative de material îmbogățit recuperat dintr-o instalație avariată, iar aceste afirmații au fost contestate de surse iraniene care neagă existența unor negocieri privind predarea unor astfel de materiale.
„nu au existat niciodată negocieri cu privire la niciun fel de materiale nucleare către America”.
Strâmtoarea Ormuz – noua pârghie strategică
Un alt element de presiune este utilizarea Strâmtorii Ormuz drept pârghie diplomatică: autoritățile din regiune promit standarde noi de reglementare a traficului maritim, propunând rute care trec mai aproape de coasta iraniană. Mesajele oficiale recente indică că trecerea va fi permisă, dar pe rute coordonate anunțate de autoritățile maritime locale.
Declarațiile vizibile în spațiul public au fost adesea categorice: „COMPLET DESCHISĂ ȘI GATA PENTRU TRECERE LIBERĂ”, a susținut un lider occidental, iar piețele au reacționat favorabil la aceste mesaje.
Lecții din acordurile precedente
Experiența arată că încheierea unor acorduri complexe necesită timp: un precedent major privind dosarul nuclear a cerut aproape două decenii de deliberări inițiale și luni întregi de negocieri intense. Retragerea unilaterală din astfel de înțelegeri poate zdruncina rapid orice progres dobândit.
Rămâne de văzut dacă actuala perioadă de calm relativ va fi suficientă pentru a avansa tratativele asupra dosarelor sensibile: statutul militar al unor grupări, programul nuclear și regimul de navigație în strâmtori strategice.
