Un scenariu de „coșmar” pentru Trump: ce riscuri ridică războiul din Orientul Mijlociu
Emil Hurezeanu, fost ministru de Externe, avertizează că evoluția conflictului din Orientul Mijlociu îl plasează pe președintele american într-o poziție vulnerabilă, iar rezultatul ar putea genera consecințe grave la nivel regional și global. Interviul integral va fi difuzat sâmbătă, la ora 14:00, la un post de știri.
Scenarii posibile și durata conflictului
Hurezeanu estimează că acest conflict ar putea continua pentru aproximativ două-trei luni și subliniază existența a două tipuri de evoluție: una în care intervențiile militare rapide duc la rezultate relativ rapide, și alta în care conflictul se prelungește, cu consecințe greu de prevăzut.
El atrage atenția asupra precedentelor istorice care pot oferi repere privind riscurile unei escaladări prelungite, subliniind că intervențiile aeriene nu garantează neapărat o soluție rapidă.
„Lucrurile cred că pot evolua în două feluri, așa cum se întâmplă des în viață, chiar și în situația unui astfel de conflict de proporții necontrolabile de niciunul din protagoniștii lui. Și anume acțiunea insistentă, în forță a americanilor și a israelienilor să aibă rezultate într-un interval mai degrabă scurt. Nu o să fie de 4-5 săptămâni, cum a anunțat președintele american inițial, ci probabil două luni, trei luni.
Asta este varianta pozitivă din perspectiva politică militară a Israelului și a Statelor Unite, din perspectiva economică a tuturor și din perspectiva țărilor din Golf care au devenit ținte ale acestui război. Există însă scenariul kosovar și scenariul vietnamez, care oricând sunt posibile. În Kosovo, americanii credeau că în 3 zile rezolvă situația.
Bombardamentele au durat 76 de zile.
Există Vietnamul, însă, ca precedent, care este terifiant. În 1965, americanii controlau spațiul aerian și bombardaseră Vietnamul de Nord, aproape tot ce era important din perspectivă militară pentru ei. A intervenit însă ceea ce specialiștii numesc escaladarea pe orizontală. Escaladarea pe orizontală este cea mai periculoasă pentru cel care intervine cu avioane puternice și care crede că poate câștiga un război din aer cu rachete sau cu bombe. Escaladarea pe orizontală, care a început și în zona Golfului, în sensul că de la început am observat cum Iranul nu s-a mărginit doar la replici împotriva Israelului și Statelor Unite, ci și cu lovituri împotriva tuturor țărilor din Golf, mulți dintre acești actori regionali fiind aliați”, a declarat fostul ministru de Externe.
Un „coșmar” pentru administrația americană
Întrebat dacă decizia de a lansa operațiuni ample a fost pripită, Hurezeanu a punctat fragilitatea poziției președintelui american și riscurile politice ale unei operațiuni fără o finalitate clară.
„Donald Trump este într-o poziție foarte sensibilă și fragilă acum, pentru că are câteva posibilități: să câștige repede acest război, să nu-l câștige și operațiunea militară să continuie indefinit, fără o finalitate, să nu se schimbe regimul, societatea iraniană să balanseze spre o altă atitudine, care nu este atitudinea antiteocratică, ci o atitudine de reziliență națională. Ăsta e un eșec, ăsta e un coșmar pentru întreaga lume”, spune el.
Hurezeanu mai susține că deciziile au fost luate pe baza unor analize ample, nu impulsiv, și crede că există planuri pregătite anterior de mai multe părți implicate.
„Cred că planurile există în continuare, se vorbește mai puțin despre ele.
Cred că au existat planuri făcute înainte și de israelieni, și de americani și că hotărârea lui Trump a venit în urma acestei, cum să spun, largi operațiuni de analiză, pentru că un astfel de război, cu mobilizarea mai tuturor forțelor israeliene și americane, nu izbucnește din capriciul narcisist al unui singur personaj, fie el și președintele Statelor Unite”, adaugă el.
„Sunt sigur și sunt convins că există resurse în lumea americană, în Israel, și lumea americană, și lumea moderată musulmană și în Uniunea Europeană care să împiedice catastrofele inevitabile”, susține acesta.
Evoluții militare și presiuni regionale
După peste două săptămâni de atacuri la scară largă, riposta iraniană continuă, crescând tensiunile asupra Washingtonului, a unor state aliate și asupra economiei globale. Oficialii americani au anunțat trimiterea unor trupe și nave suplimentare în regiune, inclusiv un contingent de aproximativ 2.500 de militari marini și mai multe vase de luptă, conform unor declarații oficiale și relatări din presa internațională.
Din partea iraniană, reprezentanți citați de agențiile oficiale resping ideea că forțele navale ale țării ar fi fost eliminate și pun sub semnul întrebării libertatea traficului maritim în Strâmtoarea Ormuz.
Gardienii Revoluției au instituit o blocadă aproape totală în Strâmtoarea Ormuz, un pasaj îngust, esențial pentru tranzitul petrolier global. Blocajul și atacurile asupra infrastructurii militare iraniene au generat tensiuni între componența armatei clasice și forțele ideologizate, cu impact asupra coeziunii interne.
„Cert este că Strâmtoarea Ormuz nu va fi închisă prea multă vreme, pentru că mijloacele militare, mecanice, fizice ale Iranului sunt în scădere. Americanii și israelienii au bombardat încet și sigur, în etape, lansatoarele de rachete, depozitele, rachetele, comisariatele de poliție unde stăteau unitățile militare ale gărzilor, dar și ale poliției care terorizează societatea iraniană. Și acum câteva zile au bombardat cele patru mari depozite de petrol din nordul Teheranului. De fapt, sunt contradicții, sunt conflicte între armata clasică iraniană, care are vreo 400-500.000 de oameni și Gardienii Revoluției, care au în jur de 250-300.000 de oameni.
Gărzile sunt foarte antrenate, sunt puternic ideologizate și locuiau în aceste cazări cu familii cu tot. Bombardarea cazărmilor și a comisariatelor, așa cum s-a observat, îi fac pe acești gardieni ai revoluției să se împrăște în societate. Acolo se vor întâlni cu victimele lor, cu rudele victimelor. E foarte greu să-și păstreze concurența și, cum să spun, unitatea de acțiune împotriva societății.
Societatea iraniană va putea să ajungă la un punct de inflexiune în care incapacitatea militară a gărzilor și lichidarea mijloacelor de apărare ale Statului Islamic să facă posibilă intervenția în stradă a societății, așa cum așteaptă toată lumea.
În acel moment putem discuta despre sfârșitul conflictului. Mai există însă un pericol: prelungirea prin escaladarea pe orizontală avantajează de fiecare dată factorul politic. Factorii militari nu mai sunt atât de relevanți. S-a întâmplat în Vietnam”, a declarat fostul șef al diplomației române.
Starea la a 15-a zi de conflict
- Conflictul a intrat în a doua săptămână și continuă să pună presiune asupra rutelor maritime și a piețelor energetice.
- Forțe militare suplimentare au fost deplasate în regiune, iar declarațiile oficialilor de la nivel înalt se succed în contextul tensiunilor.
- Blocada din Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct sensibil pentru aprovizionarea cu petrol la nivel mondial.
Pentru cifrele exacte privind desfășurarea forțelor și declarațiile oficiale, se urmăresc comunicatele autorităților și relatările instituțiilor de presă internaționale.
