De ce campania negativă domină lupta pentru Primăria Capitalei
Deschiderea oficială a bătăliei pentru Primăria Capitalei a fost marcată de atacuri și mesaje negative, îndreptate atât către contracandidați, cât și către lideri de la vârf. Bucureștiul rămâne o scenă a confruntărilor acerbe, în care mulți candidați își construiesc profilul în opoziție cu diverse „dușmani”. Strategiile negative sunt preferate pentru că oferă rezultate rapide într-un interval de campanie scurt.
Redactorul-șef Ion M. Ioniță explică: „Fiecare încearcă să își găsească, fie o cauză, o adversară sau o temă de luptă”. El subliniază că, în multe campanii, candidatul ajunge să se identifice cu o temă precisă pentru a atrage voturi: „Încearcă să își găsească un slogan de campanie, ca să zicem așa. Asta caută ei, pentru că nu prea au slogan de campanie. Încearcă să se identifice cu o temă care ar putea să le aducă voturi”.
Dezavantajele unei campanii negative
Unul dintre motivațiile din spatele atacurilor este eficiența pe termen scurt a acestui tip de comunicare. Așa cum notează un expert în comunicare, „campania negativă va funcționa, pentru că funcționează pe termen scurt„.
Expertul explică pe larg mecanismele: „O campanie negativă este mult mai intensă și mult mai dinamică și mult mai, aș spune, chiar emoțională decât una pozitivă. Ca să poți să faci campanie pozitivă, îți trebuie mult mai mult timp să poți să sedimenteze anumite mesaje. Campania negativă, mai ales cum e construit social media și cum e construit stilul de distribuție a informațiilor, acum inclusiv în mass-media, funcționează mult mai bine.”
Tot el adaugă: „Deci încă o dată, pentru că e campania scurtă, îți trebuie campanie negativă cu precădere mai mult decât campanie pozitivă, ca să poți să devii relevant. Și doi la mână, întotdeauna ai nevoie și de o tactică clasică de marketing, în general comercial și cu precădere emoțional-politic, să-ți definești un dușman cu care te vei lupta. Se întâmpla inclusiv în basmele pe care le citeam în copilărie, când personajul principal trebuia să aibă o călătorie inițiatică victorioasă, după ce învingea un dușman și se întorcea câștigător acasă”.
Dezavantajul pentru locuitorii Bucureștiului
Strategia centrată pe atacuri reflectă, de asemenea, o absență a unor proiecte consistente pentru oraș. Așa cum subliniază Ion M. Ioniță: „Se va vorbi puțin și, din păcate, în București, se va vorbi despre lupta politică. Nu despre proiectul București. (…) Nu au o temă puternică, care să rămână în mintea oamenilor, astfel încât să-i aducă la vot. Bucureștiul rămâne în fundal în această luptă și nu primește un proiect puternic profilat pe fiecare candidat”.
Cine sunt țintele campaniei negative
Mai mulți candidați și-au orientat campania către probleme concrete sau către adversari identificați drept vinovați pentru deficiențele orașului. Un exemplu este o acțiune în stradă prezentată într-un material difuzat de un post de televiziune, în care o candidată a denunțat „mafia imobiliară” și a lansat acuzații la adresa unor rivali politici.
Anca Alexandrescu s-a poziționat ca un candidat anti-sistem, lansând atacuri la adresa contracandidaților și a unor lideri politici.
Daniel Băluță, candidat susținut de social-democrați, a vizitat zone conduse de rivali politici și a promis un pachet social, spunând: „Voi face tot ce îmi stă în putință ca traiul lor să fie decent și demn. Le datorăm asta”, și afirmând că „nici măcar în ultima comună nu e așa ceva”.
Un alt candidat a subliniat inechitățile din oraș: „Inechitatea la care sunt supuși oamenii din București trebuie să înceteze”, propunând măsuri sociale în programul său.
Tematica „mafia imobiliară” este folosită și de un candidat care a semnalat proiecte rezidențiale controversate și autorizații contestate în diverse sectoare.
Ciprian Ciucu a criticat un rival de top din sondaje pentru modul în care a prezentat lucrări de infrastructură, în timp ce el însuși susține că e victima unor campanii organizate: „Eu nu am pregătit nici minciuni, nici manipulări. Acum trebuie să mă apăr de astfel de minciuni. Poate sunt naiv ca eu cred că se pot câștiga alegeri cu campanii despre viziunea și programul meu”.
Un candidat a abordat, de asemenea, o chestiune legată de o anchetă a procuraturii privind obținerea ilegală de documente de identitate, comentând procedural și afirmând: „Înțeleg dintr-un comunicat emis cu urgență electorală de către Ministerul Public că investigațiile făcute de Primăria S6 pe același subiect n-au ajutat. Sau nu încă. Pun aici demersul făcut de colegii mei în chestiunea privitoare la Evidența Populației Sector 6. Și îmi cer scuze dacă am încurcat cu ceva, am crezut că a venit rândul dosarului care vizează Sectorul 6. Asigur pe toată lumea că nu este în intenția mea să iau „gloria” procurorilor sau să speculez politic ceva”.
Context istoric: dușmani folosiți în campaniile pentru București
Găsirea unui inamic politic nu este o noutate. Analiștii amintesc de cazuri din trecut când liderii locali și-au construit campania prin combaterea unor adversari concreți: „când am vorbit despre Traian Băsescu, cum s-a luptat cu mogulii, cu corupția, la București. Bineînțeles, când a fost primar, s-a luptat cu Consiliul PSD care i-a blocat toate inițiativele. Nicușor Dan cu rechinii imobiliari,” remarcă Ion M. Ioniță.
De asemenea, tacticile de personalizare a luptei electorale au fost folosite frecvent: „Firea își definea săptămânal dușmanul. Când era câte o televiziune, când era câte un vice-primar sau câte un consilier care era împotriva a ceea ce își dorea ea. Când era un personaj public care nu își dorea binele bucureștenilor în general. Firea și-a ales foarte multe câmpuri de bătălie. Tactic, din punctul ăsta de vedere, s-a văzut că a fost greșeală până la urmă”, explică un expert în comunicare.
Istoric, la alegerile din 2008 s-a văzut și o poziționare anti-partide: fostul primar Sorin Oprescu a candidat independent, deși ulterior a beneficiat de susținere politică în turul secund. El afirma atunci: „Votul cetățenilor instalează la Primăria Capitalei primul primar independent. Primul primar independent din istoria recentă a capitalei noastre”.
În concluzie, campania negativă apare ca o tactică care răspunde constrângerilor de timp și mecanicii comunicării moderne, dar riscă să eclipseze proiectele de dezvoltare concrete pentru București și să ofere cetățenilor o dezbatere centrată pe conflicte, nu pe soluții.
