Apicultorii se revoltă: al doilea mare producător din Europa consumă 60% din mierea importată

Problemele crescătorilor de albine: protest la Slatina și revendicări

Zeci de crescători de albine din județul Olt au ieșit în stradă, joi, 19 martie 2026, pentru a semnala problemele care amenință ocupația lor. Aproximativ 30 de persoane, din medii profesionale diferite, s-au reunit pentru a atrage atenția că apicultura rămâne neajutorată din punct de vedere financiar, în timp ce apar taxe noi și sezonul precedent a fost foarte slab.

Crescătorii subliniază că apicultura este mai mult decât un hobby: asigură polenizarea culturilor și menținerea biodiversității. Ei spun că nu beneficiază de subvenții directe, doar de deconturi parțiale pentru unele cheltuieli care, inițial, sunt suportate din fonduri proprii. În plus, din acest an au apărut taxe pentru camioanele folosite la transportul familiilor de albine, costuri estimate la circa 1.300-1.400 lei pe an.

Problemele crescătorilor de albine se adaugă celor cauzate de schimbările climatice, care au redus producțiile, și de majorarea costurilor de producție. Mulți reclamă și presiunea produselor de import, adesea vândute la prețuri foarte mici, care afectează accesul pe piață al mierii autentice românești. „Nu se poate ca al doilea mare producător de miere din Europa să consume 60% miere din import”, a atras atenția Cosmin Măndică, membru în comitetul de conducere al asociației locale.

Revendicări concrete: problemele crescătorilor de albine în memorandumul transmis

În fața prefecturii din Slatina, apicultorii au afișat mesaje și au înaintat un memorandum cu zece solicitări adresate autorităților. Printre cereri se numără acordarea unei subvenții directe, măsuri pentru diminuarea impactului schimbărilor climatice și reglementări care să protejeze producătorii locali.

• Subvenție directă – apicultorii solicită, printre altele, o subvenție de 50 euro pe familia de albine: „Cerem și noi subvenție directă de 50 euro pe familia de albine”.
• Ajutor de minimis pentru calamități – introducerea unui mecanism prin care pierderile cauzate de fenomene extreme să fie compensate.
• Excepții fiscale și reguli de inspecție – exceptarea camioanelor folosite pentru transportul stupilor de la impozitare și extinderea intervalului pentru inspecția tehnică la 3 ani, în loc de interval anual.
• Reducerea TVA pentru hrana albinelor – solicitarea aplicării cotei reduse pentru produsele folosite la hrana albinelor, în perioadele în care e nevoie de suplimentare.
• Control la import și etichetare clară – impunerea etichetării clare a originii mierii, sprijinirea vânzării directe de către producători, intensificarea controalelor la import și sancționarea produselor neconforme.
• Laborator de referință pentru miere – înființarea unui laborator modern, acreditat, care să poată testa și certifica mierea: “Se impune înființarea unui laborator modern, dotat cu echipamente performante, cu recunoaștere națională și internațională, capabil să efectueze toate analizele necesare pentru certificarea mierii. De asemenea, solicităm ca acest laborator să funcționeze în coordonarea unei instituții publice competente și să fie integrat în rețelele europene de profil”.
• Acces mai corect la fonduri europene – modificarea criteriilor de evaluare astfel încât apicultorii, chiar cu efective mici, să poată concura echitabil cu producători din alte ramuri agricole.
• Sprijin pentru vânzarea directă și educație – acordarea de punctaje suplimentare celor care desfășoară activități educaționale, pentru a crește șansele de acces la proiecte cu finanțare europeană: “O posibilitate de majorare a șanselor de a accesa fonduri europene o reprezintă introducerea unui criteriu de evaluare suplimentar în cadrul proiectelor cu finanțare europeană, prin acordarea de punctaje suplimentare apicultorilor care desfășoară activități educaționale în instituțiile de învățământ”.
• Reintroducerea apiculturii în legislația zootehnică – pentru a clarifica condițiile de sprijin și reglementare.

Piețele, pierderile și viața la țară: impactul asupra celor care cresc albine

Apicultorii reclamă că importurile la prețuri de dumping forțează scăderea prețurilor locale, astfel încât mierea autohtonă se vinde adesea sub costurile de producție. „Mierea o vând foarte greu pe piață. Nu se vinde. Omului i se pare scumpă mierea, mai bine ia un kilogram de carne. Se vinde foarte prost – 15-20 lei/kg, dacă o vând la procesator o ia cu 8,5 lei/kg”, a explicat Ion Chiriță, apicultor din Găneasa. El consideră că un preț corect ar trebui să depășească 50 lei/kg pentru a acoperi cheltuielile și a lăsa un mic profit.

Mulți practică apicultura din pasiune, de generații. Un cuplu venit de la periferia județului a relatat dificultățile din ultimii ani: “Avem 72 de familii și ne descurcăm foarte greu cu ele. Din cauza schimbărilor climatice nu s-a mai făcut nici rapița, nici floarea-soarelui, au cules foarte-foarte puțin. Și prețul este cel care este. Se vinde foarte greu. În iarnă au murit 10-15 familii. Iarna a fost diferită față de celelalte ierni. Vindem foarte greu. Pe la cunoștințe, cu borcănelul. Iar foarte multă o lăsăm albinelor”.

O altă familie a relatat pierderi de până la 90% din efective într-un an recent, dar continuă activitatea dincolo de considerente financiare: „Munca nu o contabilizăm niciodată. E pasiune”. Mulți spun că, până acum, nu și-au exprimat nemulțumirile public pentru că fac asta din pasiune și pentru că mai au alte surse de venit, dar creșterea impozitelor și noile obligații îi apasă tot mai mult.

Sprijin solicitat: pași pentru stabilitate

Apicultorii cer măsuri care să stabilizeze sectorul: acces mai facil la finanțare, protecție împotriva produselor neconforme, costuri mai mici pentru întreținere și transport și un laborator național capabil să garanteze calitatea mierii. Președintele organizației locale a subliniat nevoia de susținere: “Și albina vrea să zboare și să fie sănătoasă”. „Albina vrea să trăiască. Are nevoie de ajutor și sprijin financiar. Ultimii trei, patru ani, din cauza temperaturilor, au fos anii dezastruoși”, a spus el, adăugând că o subvenție de 50 euro/familia de albine ar însemna un ajutor consistent pentru crescători.

În memoria transmisă autorităților, apicultorii cer redistribuirea atenției și resurselor către un sector care, deși esențial pentru agricultură și mediu, rămâne vulnerabil la șocuri climatice, concurență neloială și birocrație.

Sursă