Singurătatea vârstnicilor în orașe: amploare și efecte
Peste jumătate dintre persoanele în vârstă care locuiesc în mediul urban se confruntă cu singurătatea: aproximativ 3 din 5 declară că se simt singuri, iar pentru unul din patru contactul social este foarte redus – unii vorbesc cu cel mult o persoană într-o lună, iar unii nu au deloc interacțiuni regulate.
Impactul singurătății vârstnicilor și factorii care o agravează
Studiul, realizat de o organizație care susține persoanele în vârstă, arată că 46% dintre respondenți raportează sentimente de singurătate frecvente („adesea” și „uneori”), 30% se simt excluși, iar 27% se declară izolați. Problemele de sănătate contribuie la izolare: unul din cinci seniori are dificultăți de sănătate care limitează interacțiunile, iar aproximativ o treime afirmă că primesc foarte puțin sprijin din partea celor din jur.
În perioada sărbătorilor, situația devine și mai vizibilă: aproximativ 286.000 de vârstnici din mediul urban își petrec aceste momente singuri. Familia rămâne principala sursă de suport emoțional, dar aproape 3 din 10 seniori nu au copiii aproape (fie pentru că locuiesc în alt oraș, fie în străinătate), iar 8% nu au copii.
Solutii și atitudini: tehnologie, programe sociale și resurse insuficiente
Mulți seniori au început să utilizeze internetul pentru a păstra legătura cu ceilalți: aproximativ 4 din 6 folosesc internetul, iar dintre aceștia 86% folosesc aplicații de mesagerie, 78% folosesc rețele sociale și 63% accesează platforme video. Cei care sunt activi online raportează o scădere a senzației de singurătate și o percepție mai bună asupra stării de sănătate.
Aproape 60% dintre persoanele în vârstă se arată deschise să participe la programe și activități care oferă sprijin și oportunități de socializare.
Provocările sistemului de asistență socială
Reprezentanți ai serviciilor sociale semnalează că asistența este subfinanțată și afectată de lipsa de personal. Conducerea unei instituții locale de asistență socială a subliniat că, pe lângă fondurile insuficiente, problema majoră rămâne deficitul de angajați:
„Nu vrea nimeni să lucreze pe 2.600 de lei”
În discuție a fost menționată percepția meseriei de asistent social: instituțiile se confruntă cu personal care preferă să plece în străinătate pentru salarii mai mari, iar multe poziții rămân neocupate. În plus, munca este afectată de sarcini birocratice, care limitează timpul efectiv petrecut în teren; așa cum s-a spus, asistentul social devine adesea un „șoricel de birou” obligat să întocmească rapoarte și evaluări, în loc să ofere intervenție directă.
Un reprezentant al ministerului responsabil a confirmat că problema lipsei de personal este discutată la nivel central și că asistenții sociali sunt esențiali în definirea serviciilor sociale.
Despre studiul citat
Studiul a fost realizat între 12 august și 9 septembrie, prin interviuri telefonice (metodologie CATI), pe un eșantion de 500 de persoane cu vârsta de 65 de ani și peste, din mediul urban. Nivelul de încredere al rezultatelor este de 95%.
