Bacalaureatul din secolul XIX prin ochii unui politician marcant
Unul dintre liderii politici importanți ai perioadei interbelice din România, Constantin Argetoianu, ne oferă, prin memoriile sale, o privire autentică asupra modului în care se desfășura examenul de Bacalaureat în anii 1880. La doar 17 ani, el a trecut prin această provocare în condiții foarte diferite față de cele actuale.
Departe de rutina școlii, atras de idei și activism politic
În acea vreme, Bacalaureatul urma absolvirii clasei a VII-a. Elev la renumitul liceu „Sfântul Sava” din București, Argetoianu era mai interesat de filozofie, literatură socialistă și activismul politic care contesta autoritatea guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu decât de studiile clasice. Din cauza acestor preocupări, risca să nu poată susține examenul.
Intervenția familiei a fost decisivă. A fost trimis la conacul din Breasta, județul Dolj, pentru a studia în liniște, departe de agitația capitalei.
„Mi-am făcut bagajul, mi-am luat cărțile școlare pentru clasa a VII-a și am plecat la țară, unde am stat singur până la sfârșitul lui mai. (…) Mi-am făcut un program pe care l-am urmat cu strictețe, fiindcă nimic nu mă ademenea să mă abat de la el”, rememorează Argetoianu.
Programul său zilnic începea la ora 5 dimineața cu exerciții călare, urmate de studiul manualelor, iar după-amiezile le dedica lecturilor recreative, descoperindu-l astfel pe Balzac, autor care i-a influențat profund concepțiile despre lume și oameni.
Pregătirea fulger pentru Bacalaureat și surpriza rezultatului
Cu toate că a trecut examenele anului școlar în urma unei aprobări speciale, Bacalaureatul părea o provocare serioasă, având la dispoziție doar șase zile pentru a recapitula materia neglijată anterior.
„Cu bacalaureatul, chestia era ceva mai grea. N-am avut în totul decât șase zile să-l prepar, adică să revăd unele materii din cursul liceului pe care le neglijasem până la un punct.”
Deși nu a fost un elev riguros, a decis să încerce examenul fără mari așteptări, iar rezultatul l-a uimit chiar pe el:
„M-am aruncat deci în apă și s-a întâmplat ceva neașteptat: am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examenul de bacalaureat!”
Succesul i-a adus o adevărată recunoaștere în familie, fiind răsplătit cu un ceas de aur și bani, dar mai ales cu susținerea părinților.
„Strălucitul meu succes a umplut de mândrie întreaga familie, bunică-mea Otetelișanu mi-a dăruit un ceas de aur, un cronometru care n-a încetat să bată de 50 de ani, iar tată-meu și mumă-mea s-au împăcat definitiv cu mine și mi-au dăruit o mie de lei. M-au luat cu ei la băi.”
Importanța Bacalaureatului în România anilor 1880
Atunci, examenul de Bacalaureat nu avea o standardizare națională, însă era esențial pentru deschiderea accesului la studii superioare, cariere administrative și statut social.
Pe lângă materia de liceu, probele presupuneau discursuri orale elaborate și stăpânirea unor concepte de cultură generală și retorică, ceea ce evidenția selectivitatea sistemului educațional al vremii.
Performanța rapidă a lui Argetoianu, realizată după o recapitulare minimă, reflectă atât capacitatea sa intelectuală, cât și importanța autodisciplinei și a educației clasice în acea epocă.
