Boli rare: de ce nu sunt atât de rare și cum poate scurta secvențierea genetică odiseea diagnostică
Diagnosticul bolilor rare – o odisee care poate dura ani
Sute de mii de români trăiesc într-un adevărat labirint medical, trecând de la un specialist la altul în căutarea unui diagnostic care întârzie ani de zile. Dr. Maria Roman, medic primar genetician, explică de ce bolile rare nu sunt, în realitate, atât de rare și cum secvențierea genetică modernă poate schimba cursul vieții unui copil.
Cât de frecvente sunt bolile rare?
Datele unor registre internaționale indică faptul că între 4% și 7% din populația globală este afectată de o boală rară, ceea ce se traduce prin sute de milioane de oameni la nivel mondial. Numai în Europa sunt milioane de persoane afectate, iar între 6.000 și 8.000 de afecțiuni rare distincte au fost descrise până în prezent; o mare parte dintre ele au o cauză genetică directă.
„Aș vrea ca oamenii să înțeleagă un lucru simplu: bolile rare nu sunt rare. În spatele fiecărui caz este o poveste.
Având un diagnostic se poate face un plan, iar sentimentul că sunt singuri și invizibili dispare. Anii fără diagnostic nu sunt ani de pauză, sunt ani în care boala progresează. Un diagnostic întârziat înseamnă pierderi care, după un timp, nu se mai pot recupera.”, a precizat dr. Maria Roman.
Un caz care ilustrează importanța diagnosticării rapide
Barometrele europene arată că timpul mediu dintre primele simptome și un diagnostic confirmat este aproape cinci ani, iar pentru mulți pacienți parcursul este și mai lung. Unul din patru pacienți consultă opt sau mai mulți profesioniști înainte de a primi un diagnostic, un fenomen denumit în literatură „odiseea diagnostică”.
Dr. Roman povestește cazul unui băiețel de 5 ani venit din serviciul de psihiatrie pediatrică: prezenta dismorfii faciale subtile, întârziere motorie, mergea doar cu sprijin și avea o ușoară dizabilitate intelectuală. Fusese evaluat de numeroși specialiști, inclusiv neurologie pediatrică, și urmase terapie de recuperare fără progrese semnificative.
„Suspiciunea principală a fost inițial de distrofie musculară Duchenne și o boală enzimatică, Boala Pompe. Am efectuat testarea pentru cele două suspiciuni, dar ambele au fost infirmate”
Pentru a avansa în diagnostic, s-a recomandat o analiză complexă – secvențierea întregului exom (WES) – una dintre cele mai eficiente metode moderne pentru identificarea mutațiilor genetice responsabile de multe afecțiuni rare. Investigarea este însă costisitoare.
„Când s-a reîntors pentru a recolta analiza WES, am decis să mai recoltez în paralel o altă analiză enzimatică tot pentru o afecțiune metabolică rară, Boala Niemann-Pick.
Rezultatele au sosit: WES a fost negativ, însă testarea pentru Boala Niemann-Pick a ieșit pozitivă, atât enzimatic, cât și genetic”
Diagnosticul a avut un impact major: Boala Niemann-Pick este o tulburare metabolică genetică care determină acumularea de lipide în celule și afectează organe vitale. Există tratament specific pentru unele forme, iar accesul la terapie a schimbat semnificativ evoluția copilului.
„Sub tratament, calitatea vieții copilului s-a îmbunătățit enorm. În prezent, băiețelul merge singur, fără sprijin, și reușește să mănânce singur.
Diferența dintre «la timp» și «după mulți ani de investigații» nu înseamnă doar timp. Înseamnă o dezvoltare pierdută, bani pierduți și drumuri inutile. Etapele de dezvoltare cognitivă și motorie se realizează într-un anumit interval de vârstă.
Dacă terapia este întârziată, progresul este grav afectat”
Provocările geneticii în România
Procesul de diagnosticare a unei boli genetice seamănă adesea cu asamblarea unui puzzle ale cărui piese sunt împrăștiate în întregul organism. Semnele clinice pot fi foarte variate, ceea ce îngreunează asocierea lor cu o afecțiune specifică.
- Dismorfii faciale subtile
- Dizabilitate intelectuală și întârzieri de dezvoltare motorie
- Malformații cardiace
- Probleme de creștere sau obezitate
- Microcefalie sau avorturi spontane repetate
- Istoric familial de anomalii congenitale
„La fel cum bolile sunt rare, și specialitatea de genetică medicală este rară. Nu se găsește în toate spitalele, astfel că traseul pacientului poate fi extrem de lung. Un alt obstacol major îl reprezintă testările genetice: majoritatea sunt contracost, foarte puține fiind decontate la nivel național. Simptomatologia este însă atât de diversă încât colegii din alte specialități: neonatologie, pediatrie, neurologie, cardiologie, endocrinologie, ginecologie, medicină de familie au învățat când să direcționeze pacientul către genetică”
Cercetările arată că utilizarea precoce a secvențierii genomice la copiii cu tulburări de dezvoltare poate crește semnificativ rata de diagnostic (de la aproximativ 10% la peste 40%), reducând costurile investigațiilor ineficiente și scurtând odiseea diagnostică cu ani.
Mituri, temeri și valoarea unui diagnostic
Aflarea posibilei cauze genetice declanșează frecvent o gamă largă de emoții și întrebări din partea familiei.
„Întrebările pot fi extrem de diverse: sunt părinți care vor neapărat să știe cauza primară, părinți care caută cu disperare un vinovat, dar și părinți care cred, în mod eronat, că dacă o boală este genetică, nu se mai poate face absolut nimic.”
Percepția că un diagnostic genetic echivalează întotdeauna cu absența oricărei intervenții este una dintre cele mai mari neînțelegeri. Identificarea genetică oferă însă avantaje concrete: permite stabilirea unui protocol de monitorizare, intervenții de prevenție și, în anumite cazuri, accesul la terapii specifice. Totodată, un diagnostic clar informează asupra riscului de recurență în familie și facilitează conectarea cu grupuri de sprijin.
„Un diagnostic genetic nu înseamnă automat și un tratament care vindecă, din această cauză apar neînțelegeri și una dintre cele mai mari dezamăgiri pentru familie. Multe boli genetice nu afectează doar ce se vede la o primă consultație. Însă, având un diagnostic cert, putem stabili un protocol clar de urmărire și putem face o prevenție mult mai bună.
În plus, fără un diagnostic exact, nu cunoaștem riscul de recurență pentru următoarele sarcini în familie”
Speranța reanalizării: un test negativ azi poate fi un diagnostic mâine
Progresele rapide în cercetarea genetică înseamnă că un rezultat negativ de astăzi nu închide definitiv o investigație. Datele genetice pot fi reanalizate pe măsură ce noi gene și relații cauzale sunt descrise în literatură, iar un caz nediagnosticat poate primi o etichetă clară în viitor.
„Faptul că încă nu avem un diagnostic nu înseamnă că părinții au încercat degeaba. Înseamnă că boala este atât de rară sau de nouă încât abia acum este descoperită. Datele genetice pot fi reanalizate periodic, iar un diagnostic negativ de astăzi se poate transforma într-un diagnostic cert peste ceva timp. Cercetarea se dezvoltă din ce în ce mai mult, identificându-se continuu gene noi care au expresivitate clinică”
