Șomajul tinerilor: provocări, efecte și posibile soluții
România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor din Uniunea Europeană: aproape trei din zece persoane sub 25 de ani nu au un loc de muncă, arată datele oficiale. În încercarea de a facilita intrarea pe piața muncii, Guvernul a introdus o primă de stabilitate de până la 27.000 de lei pentru tinerii angajați pentru prima dată.
Impactul ajutoarelor asupra grilelor salariale
Sprijinul financiar pentru angajatori urmărește să reducă șomajul tinerilor, dar economiștii avertizează că astfel de măsuri pot genera efecte nedorite în interiorul firmelor, afectând echitatea salarială și motivația angajaților.
„Riscul de a distorsiona piața muncii este cât se poate de real. Totuși, aici trebuie să facem o clarificare importantă. De cele mai multe ori, subvenția de la stat merge către angajator, nu direct în buzunarul tânărului. Scopul este să compenseze timpul și resursele pe care firma le pierde învățând un om fără experiență”, explică analistul economic Adrian Negrescu.
Când companiile folosesc acești bani pentru a plăti salarii de intrare neobișnuit de mari, apare fenomenul de compresie salarială: salariile noilor angajați subvenționați ajung prea aproape de cele ale colegilor cu câțiva ani vechime, ceea ce erodează diferențierea bazată pe experiență și performanță.
„Astfel, se poate ajunge la situația absurdă în care un junior subvenționat ajunge să aibă un salariu net foarte apropiat de cel al unui angajat cu 3-4 ani vechime, a cărui creștere salarială a fost organică, dar lentă.
Acest fenomen se numește „compresie salarială” și este extrem de dăunător”, spune analistul.
Pe termen scurt, astfel de ajutoare pot masca problema reală: ele facilitează angajarea temporară, dar pe termen mediu pot reprezenta doar o redistribuire a costului salarial de la angajator către bugetul public. În plus, există riscul unui efect de „ușă rotativă”, în care firmelor le convine să înlocuiască tinerii la finalul perioadei subvenționate pentru a aduce alți beneficiari ai schemei.
„Principalul risc este efectul de ușă rotativă. Unii angajatori profită de aceste fonduri, țin tânărul angajat strict perioada obligatorie prevăzută de lege (de obicei 12-18 luni), după care îl concediază pentru a aduce un alt tânăr subvenționat.
Astfel, problema șomajului nu se rezolvă, ci doar se amână, iar statul ajunge să subvenționeze profitul unor companii, nu cariera tinerilor”, este de părere Adrian Negrescu.
Dacă tinerii plătiți cu ajutorul subvențiilor ajung să coste aproape la fel ca angajații cu experiență, cei din urmă se vor simți nedreptățiți, iar motivația și productivitatea pot scădea. „câștigă la fel de mult, dar nu știe nimic”.
„Cel mai grav este faptul că angajații buni și experimentați vor începe să părăsească firma pentru a-și căuta un loc de muncă unde experiența lor este plătită la adevărata valoare a pieței, nealterată de ajutoare de stat”, atrage atenția Adrian Negrescu.
- Reducerea fiscalității muncii pentru angajații aflați la început de drum, ca măsură generală, în locul subvențiilor direcționate punctual.
- Incentive pentru internshipuri plătite în timpul facultății, prin deduceri fiscale clare, pentru a facilita tranziția treptată de la studii la muncă.
- Monitorizarea folosirii subvențiilor și condiționarea unor scheme de performanță pe termen mai lung, pentru a preveni efectul de „ușă rotativă”.
Ce spun tinerii despre intrarea pe piața muncii
Pe o comunitate online dedicată discuțiilor despre viața din țară, mulți tineri descriu o realitate practică dificilă: locuri de început puține, concurență acerbă și diplome care nu mai garantează accesul ușor la un job.
„Sunt student la inginerie, atât eu cât și colegii mei aplicăm să ne găsim un loc de practică pe vară sau un job normal în domeniul nostru. Efectiv e jale, puține anunțuri, concurezi cu cel puțin încă 100 de oameni pe un loc. Din grupa mea nu știu pe cineva care și-ar fi găsit loc de practică”, povestește un student dispus chiar să muncească fără salariu pentru experiență.
„Am terminat Mecatronica în 2024 și nu găsesc nimic în domeniu. Acum, la 24 de ani, lucrez pe 3.000 de lei net în AutoCAD.
Măcar nu sunt șomer”
Alți tineri semnalează o nepotrivire structurală între specializările absolvite și nevoile reale ale pieței de muncă: „o generație întreagă a făcut facultăți degeaba” și „6 din 10 dintre cei care am dat interviu terminaserăm Politehnica”.
Există și opinii care arată o altă fațetă a problemei: mulți dintre cei ocupați nu apar în statistici pentru că lucrează în economia informală. „Din aia 30%, 80% sunt frizeri, fotografi, bijnitari auto, OnlyFans și alte afaceri la negru de care statul nu are habar”, scrie un comentator.
Unii antreprenori remarcă lipsa succesiunii generaționale în firme: „Nu pare că vine nimeni din spate. Greul proiectelor e dus de oameni de peste 45 de ani și nu sunt tineri care să învețe și să preia”.
Mulți consideră plecarea în străinătate o opțiune: „Eu în locul vostru aș încerca să iau legătura cu firme care recrutează în UK sau Irlanda și aș pleca”, recomandă un utilizator, deși alții subliniază că mobilitatea nu este la fel de simplă ca înainte.
Alte voci sunt mai optimiste, amintind că piețele se pot regla în timp: „Prin 2009 era o situație similară.
După 2012 lucrurile au început să meargă. Probabil ceva similar se va întâmpla și de data asta”.
Opiniile rămân împărțite: unii tineri se plâng de lipsa locurilor de muncă, alții invocă nepotrivirea competențelor sau orientarea greșită către anumite domenii, iar alții consideră că statisticile oficiale nu reflectă complet realitatea. Soluțiile propuse de specialiști și participanți variază de la politici fiscale mai prietenoase la programe coerente de pregătire și stagii plătite, toate având ca scop reducerea șomajului tinerilor prin măsuri sustenabile pe termen lung.
