Turism inaccesibil românilor: sărăcia îi împiedică să călătorească
În multe localități din proximitatea orașelor, oamenii nu au avut niciodată ocazia să plece în vacanță. Situația este adesea explicată prin lipsa resurselor financiare: pentru unii, ieșirea din sat rămâne un lux de neatins.
Turism inaccesibil românilor – povestea dintr-un sat la 30 km de oraș
La Prisăcani, la aproximativ 30 de kilometri de Iași, există locuitori care recunosc că nu au fost niciodată turiști. În condițiile muncii sezoniere la câmp, vacanțele nu sunt pe agenda localnicilor, iar ideea unei ieșiri de câteva ore în oraș sau la un obiectiv turistic pare departe.
Palatul Culturii rămâne unul dintre principalele repere culturale ale municipiului Iași, atrăgând anual peste 400.000 de vizitatori.
„Suntem din Mălini, satul lui Nicolae Labiș, și am venit să descoperim valorile Iașiului, valori culturale, istorice, spirituale”, spune încântată o turistă.
„Este unul dintre orașele foarte frumoase prin arhitectură, prin spațiile verzi pe care le are, pentru că toată lumea vrea spații verzi”, e de părere cineva.
„Orașul florilor, o frumusețe!”, rezumă altcineva.
Mulți dintre cei care trăiesc aproape de oraș nici nu concep relaxarea: anotimpul muncii pe teren impune priorități care exclud călătoriile. Lipsa banilor este doar una dintre bariere; altele țin de responsabilitățile gospodăriei sau de lipsa companiei pentru a pleca.
„N-am fost niciodată în excursie, nici la munte, nici la mare, nimic. Nici în oraș. Mă mai duc la 50 de ani pe drumuri?! Mai bine lasă-mă aici acasă, la sapa mea…”, spune o femeie.
„Doamne, nu! Vizitatul era la prășit, la adus mâncare la cai, porci”, spune o altă femei din sat care, întrebat dacă a văzut vreodată Palatul Culturii din Iași, răspunde: „Îmi aduc aminte că eram într-un tramvai. Puțin, așa.”
„Am lucrat 60 de ani și în vacanță n-am fost. Nu, n-am fost, niciodată! Nici măcar la vreun muzeu”, spune cineva.
„La doctori, atât! Încolo n-am fost nicăieri în viața mea, pentru că trebuie bănuți”, spune cu amărăciune o femeie.
„Nici nu mergem, că nu avem cu cine lăsa acasă animalele. Nu putem să plecăm. Nevasta singură nu pleacă, ea pe mine singur nu mă lasă”, concluzionează un bărbat.
Contrastul este evident: în timp ce unii fac drumuri lungi pentru a vizita orașele și obiectivele culturale, alții nu își permit nici măcar o scurtă ieșire din sat.
Recent, Iașiul a fost distins cu trofeul „Mărul de Aur”, o recunoaștere internațională în domeniul turismului, însă premiile nu schimbă în mod direct realitățile locuitorilor care nu au posibilitatea de a călători.
