Avortul în România: o discuție relansată de o mărturie
O postare publică a unei adolescente, care a povestit că a făcut un avort medicamentos înainte de Bacalaureat și de admiterea la facultate, a reaprins dezbaterea despre sănătatea reproductivă. Mărturia a readus în prim-plan și nevoia unei educații sexuale distincte în școli, un subiect încă neimplementat ca disciplină. România rămâne una dintre țările din Uniunea Europeană cu un număr ridicat de întreruperi de sarcină; la nivel european, date recente arată aproximativ 30.000 de avorturi pe an în țară.
Mărturia despre avortul medicamentos
,,Am rămas însărcinată cu două luni înainte de Bacalaureat și trei înainte de admiterea la facultate, așa că era inevitabil să nu fac avort. Am descoperit sarcina foarte repede, la 4 săptămâni ca vârstă gestațională și o săptămână ca vârstă fetală”, a scris tânăra în relatarea publică.
În postare, ea a descris pas cu pas procedura de avort medicamentos: consultul medical inițial, administrarea dozei orale și apoi a aplicării locale care declanșează eliminarea sarcinii. A subliniat și importanța sprijinului emoțional în acele ore dificile.
,,Iubitul meu a fost NONSTOP alături de mine, el introducându-mi chiar ovulele vaginale, stând cu mine în acea oră de crampe dureroase și acordându-mi mereu un suport moral. E foarte important să aveți pe cineva alături de voi!” a mai povestit tânăra, iar postarea s-a încheiat cu afirmația că nu regretă decizia luată.
Reacțiile online
Marea majoritate a comentariilor din comunitatea dedicată femeilor au fost de sprijin și încurajare:
- ,,Dacă e recent, vreau să îți urez baftă la bac și la admitere. O să fie și sarcini duse la capăt atunci când te simți pregătită și îți dorești”;
- ,,Mă bucur că ai putut lua decizia cea mai bună pentru tine și că ai deschiderea să vorbești despre asta cu maturitate”;
- ,,Vreau să te felicit pentru câtă maturitate și claritate ai, mi-aș fi dorit să fi avut și eu o minte așa limpede când eram vârsta ta!”
Mai multe comentatoare au legat mărturia de lipsa educației reproductive în România: ,,Sunt multe mituri care circulă și, din nefericire, și în 2026 sănătatea reproductivă e tabu” și ,,Mă bucur când se vorbește despre avort, societatea o ia spre căi greșite mai nou: fără avort. Toată lumea uită ce drame au fost pe vremea lui Ceaușescu.”
În privința relației cu familia, autoarea a spus că a gestionat situația împreună cu partenerul: „Nu le-am spus, din fericire am reușit să gestionăm totul fără ajutorul lor.”
Au existat și comentarii care au atras atenția asupra faptului că experiențele pot varia: unele proceduri sunt mai dureroase, iar în anumite cazuri poate fi necesară intervenția chirurgicală ulterioară; supravegherea medicală rămâne esențială.
Date și tendințe privind întreruperile de sarcină
După 1989, România a înregistrat rate foarte ridicate ale întreruperilor de sarcină, într-un context în care accesul la contracepție era limitat. Datele instituțiilor naționale arată cifre foarte mari în primii ani de tranziție, urmate de o scădere accentuată în deceniile următoare.
Etape semnificative în evoluția numărului de avorturi:
- 1990: 992.265
- 1995: 502.840
- 2000: 257.267
- 2005: 162.087
- 2010: 101.271
- 2012: 87.477
- 2018: 52.018
- 2019: 47.167
- 2020: 31.681
- 2021: 29.066
- 2022: 28.420
- 2023: 29.584
- 2024: 29.391
Deși numărul întreruperilor de sarcină s-a redus semnificativ comparativ cu anii ’90, România figurează în continuare printre statele europene cu un nivel relativ ridicat al acestui indicator, conform statisticilor la nivel european din 2025.
Educația sexuală și avortul în România
Avortul în România este legal la cerere până la 14 săptămâni de sarcină, însă accesul efectiv la procedură diferă mult între localități. O analiză realizată recent de o asociație profesională din domeniul sănătății materne a arătat că o proporție semnificativă a spitalelor publice nu oferă servicii de întrerupere de sarcină.
Proiectele de introducere a unor programe de educație sexuală și sănătate reproductivă au trecut prin numeroase modificări legislative. În 2020, o decizie parlamentară a schimbat denumirea propusă a programelor și a introdus condiția acordului scris al părinților pentru participarea elevilor, ceea ce a transformat discuția într-o temă politică intens dezbătută. Sesizări și proceduri la instanțele constituționale au urmat, iar formele adoptate ulterior au păstrat condiții restrictive, limitând implementarea la clase mai mari și cu acord parental.
În practică, până în 2026 nu există încă o oră separată de educație sexuală în curriculumul național, iar subiectul rămâne controversat în spațiul public.
