Record de producție de grâu, dar prețul pâinii continuă să crească în România
România se confruntă cu o situație paradoxală: în timp ce recoltele de grâu ating niveluri fără precedent în ultimii ani, prețul pâinii nu doar că nu scade, ci crește constant, ajungând la cele mai ridicate valori înregistrate vreodată. Această realitate pune în dificultate mii de consumatori pentru care pâinea rămâne un produs esențial.
Costurile reale din spatele unei pâini scumpe
Reducerea prețului grâului nu s-a transpus în ieftinirea pâinii, deoarece costurile adiționale ale industriei de panificație continuă să crească. Ingrediente precum făina, sarea și drojdia reprezintă doar o parte mică din prețul final, în timp ce cheltuielile cu energia electrică, combustibilul, salariile și chiria domină factura totală. Proprietarii brutăriilor avertizează despre un echilibru financiar fragil, pus sub presiune de creșterea facturilor pentru electricitate și carburanți în 2025.
O franzelă simplă, care în trecut costa aproximativ 1,5 lei, a ajuns să depășească frecvent prețul de 3 lei în multe zone urbane, în timp ce pâinile speciale pot ajunge să coste chiar și 10-15 lei.
Presiunea importurilor asupra morăritului românesc
Deși România este unul dintre producătorii de top de grâu din Uniunea Europeană, importurile masive de făină, aluat congelat sau pâine coaptă din țări precum Republica Moldova destabilizează serios piața locală. Produsele importate sunt adesea mai ieftine decât materia primă locală, ceea ce obligă unele fabrici să își reducă sau să își suspende activitatea temporar, afectând industria autohtonă.
Viorel Marin, președintele Asociației Naționale de Morărit și Panificație, subliniază impactul negativ al acestor importuri care au afectat chiar și fabricile din estul țării, printre care cele din Pitești.
Agricultura românească între oportunitate și provocare strategică
Contribuția agriculturii la PIB-ul României este de două ori mai mare decât media europeană. Cu toate acestea, valoarea totală a producției agricole nu reflectă acest aspect, clasând țara doar pe locul șapte în Uniunea Europeană. Aceasta indică o eficiență scăzută și lipsa unei strategii solide pentru procesare și protejarea industriei interne.
Astfel, deși avem lanuri întinse și producții record, beneficiile agricole nu ajung în mod echitabil nici la procesatori, nici la consumatori. În lipsa unor măsuri clare de susținere a producătorilor locali și a unei reglementări eficiente a lanțului de distribuție, pâinea, rudimentul vieții de zi cu zi, riscă să devină un bun inaccesibil, aproape un lux.
