Impactul construcțiilor tradiționale asupra sărăciei energetice în România
Sărăcia energetică extremă este strâns legată de eficiența termică redusă a locuințelor, conform Raportului Anual 2024 al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). Gospodăriile aflate în situații critice locuiesc preponderent în case construite din lemn și paiantă, materiale cu o izolație termică deficitară.
Casele din mediul rural și vulnerabilitatea energetică
În zonele rurale, locuințele realizate din paiantă sunt frecvente și constituie un factor major în apariția sărăciei energetice. Aproximativ 40% dintre familiile afectate sever de sărăcia energetică trăiesc în case din lemn, iar peste o treime sunt în locuințe din paiantă. Mai mult, peste 85% din aceste gospodării se găsesc în mediul rural, unde metodele tradiționale de construire și absența reglementărilor stricte mențin vulnerabilitatea energetică crescută.
Metodele de evaluare a sărăciei energetice în România
Analiza ORSE se bazează pe patru indicatori principali, utilizați în Ancheta Bugetelor de Familie 2023 a Institutului Național de Statistică:
- Indicatorul 10% – proporția gospodăriilor care cheltuiesc peste 10% din venituri pentru energie;
- M/2 – consumul sub mediana națională, reflectând insuficiența resurselor;
- LIHC – sărăcia după plata costurilor energetice;
- 2M – consum excesiv cauzat de lipsa eficienței energetice.
Cauzele supraîncărcării financiare în gospodării
Izolația termică inadecvată, încălzirea neperformantă și echipamentele energetice învechite determină facturi ridicate, împiedicând asigurarea unui confort minim în locuințe. Accesul limitat la surse energetice sigure, fie din cauza izolării geografice, fie din motiv financiar, agravează situația. De regulă, aceste familii se confruntă cu mai mulți factori de risc simultan, necesitând intervenții personalizate și complexe.
„Calitatea materialelor și structura locuinței influențează decisiv riscul de sărăcie energetică. Programele publice trebuie să prioritizeze renovarea acestor case prin finanțări și măsuri speciale adaptate mediului rural, iar administrațiile locale au un rol crucial în coordonarea acestor eforturi,” afirmă Anca Sinea, coordonator ORSE.
Provocările eficientei energetice și în mediul urban
Deși sărăcia energetică gravă predomina în mediul rural, și orașele prezintă vulnerabilități importante. Un număr semnificativ de gospodării urbane consumă o cantitate disproporționată de energie și resimt presiunea costurilor. Acestea locuiesc în case din beton, cărămidă sau BCA, materialele edilitare uzuale în zonele urbane.
Mai exact, peste o treime dintre cei care alocă mai mult de 10% din venituri pentru consum energetic trăiesc în locuințe din piatră, cărămidă sau BCA. De asemenea, aproape 25% dintre gospodăriile cu consum energetic dublu față de media națională sunt în astfel de construcții, iar aproape 20% dintre cei cu supraconsum locuiesc în beton prefabricat.
În ceea ce privește situația celor care ajung sub pragul sărăciei după plata energiei, casele din paiantă și materiale similare domină cu 18,7% din cazuri.
Necesitatea unor politici integrate pentru combaterea sărăciei energetice
Datele demonstrează că nivelul sărăciei energetice depinde de starea finisajelor și eficiența energetică a caselor, veniturile și mediul în care trăiesc persoanele. Pentru rezolvarea acestor probleme sunt necesare măsuri complexe, care să combine sprijinul financiar cu modernizarea locuințelor, în special în regiunile vulnerabile.
„Calitatea locuinței este una dintre cauzele fundamentale ale sărăciei energetice. Politicile sociale singure nu pot rezolva această problemă. Intervențiile trebuie orientate către zonele cu risc ridicat, iar măsurile de eficiență energetică și acces la surse sustenabile trebuie să vizeze prioritare comunitățile rurale și orașele mici, unde deficiențele sunt cele mai accentuate, dar ajutorul a fost până acum limitat,” subliniază Anca Sinea, coordonator ORSE.
