Presiunea economică asupra Iranului nu pare să forțeze regimul să cedeze
Sancțiunile și blocada impuse de Statele Unite au afectat puternic economia iraniană. Exporturile de petrol au scăzut, producția de țiței s-a redus la aproximativ jumătate, iar inflația a ajuns la niveluri extrem de ridicate. Cu toate acestea, autoritățile de la Teheran nu par dispuse să facă concesii în privința programului nuclear.
Negocierile legate de libertatea de navigație prin Strâmtoarea Ormuz au ajuns în repetate rânduri în impas. În acest context, întrebarea este de ce regimul continuă să reziste, deși recunoaște gravitatea problemelor economice.
Explicația ar putea ține de experiența acumulată în decenii de sancțiuni, de controlul exercitat asupra protestelor interne și de costurile tot mai mari pe care Statele Unite trebuie să le suporte pentru a-și menține strategia. Astfel, Iranul ar putea avea mai multă capacitate de rezistență decât sugerează indicatorii economici.
Exporturile de petrol ale Iranului, afectate de blocadă
În septembrie, niciun vas nu ar fi fost încărcat cu petrol în porturile iraniene. Ar fi fost prima lună fără încărcări de țiței de când au început monitorizările maritime ale exporturilor țării, în 2013. Ultima încărcare reușită ar fi avut loc pe 25 august.
Și rezervele de petrol disponibile pentru export în afara zonei de blocadă americană s-au diminuat considerabil. Datele unei firme de monitorizare a pieței arată că volumul ar fi scăzut de la aproximativ 100 de milioane de barili în iulie la circa 10 milioane.
Dacă vânzările continuă în ritmul actual, rezervele respective s-ar putea epuiza până la sfârșitul lunii octombrie. În același timp, dificultățile de comercializare au dus la acumularea unor cantități mari de țiței pe teritoriul Iranului. Stocurile ar fi ajuns la aproximativ 70 de milioane de barili, aproape de recordul din perioada pandemiei, potrivit lui Matt Smith, specialist în cercetarea piețelor de mărfuri.
Producția iraniană a coborât la aproximativ două milioane de barili pe zi, aproape jumătate față de nivelul de dinaintea războiului. Această cantitate ar acoperi, în linii mari, consumul intern.
Economia Iranului traversează o perioadă critică
Sancțiunile au avut efecte puternice asupra economiei. Datele prezentate de guvernul iranian indică o contracție anualizată de 10% în intervalul martie-iunie.
Inflația anuală ar fi urcat luna trecută la aproximativ 90%, iar media ultimului an ar fi fost de 73% – cel mai ridicat nivel înregistrat în țară de la cel de-Al Doilea Război Mondial.
Impactul se resimte direct în viața de zi cu zi. Adnan Mazarei, cercetător în domeniul economiei internaționale, spune că oamenii încearcă să cheltuiască imediat banii primiți pe produse esențiale, de teamă că moneda se va devaloriza rapid.
Guvernul întâmpină dificultăți în finanțarea cheltuielilor și recurge tot mai des la tipărirea de bani, ceea ce contribuie la amplificarea inflației. Totodată, importurile s-au redus, unele fabrici s-au închis, iar șomajul a crescut.
Un oficial iranian din domeniul securității naționale a descris recent situația economică drept una dintre cele mai grave din istoria țării. Totuși, dificultățile economice nu înseamnă automat că regimul se apropie de prăbușire.
„Economia se descurcă foarte prost”, spune Mazarei. „Dar nu există un punct mecanic la care să poți spune că temperatura corpului a ajuns la un nivel critic și pacientul va muri.”
Presiunea economică asupra Iranului și rezistența regimului
Un motiv pentru care autoritățile continuă să reziste este experiența acumulată în gestionarea sancțiunilor. Regimul dispune de mecanisme prin care poate absorbi o parte din șocul economic, iar reprimarea protestelor a redus șansele ca nemulțumirea publică să devină o amenințare imediată la adresa puterii.
„Oamenii devin tot mai nefericiți, dar regimul are o răbdare și o toleranță extraordinare față de suferința populației”, spune Mazarei.
Iranul a dezvoltat, de-a lungul timpului, metode de evitare a sancțiunilor, însă acestea ar putea funcționa mai greu decât în trecut. Presiunea economică a fost intensificată, iar unele guverne care ignorau restricțiile americane ar fi început să le aplice mai strict.
Potrivit lui Charlie Brown, consilier al unei organizații care urmărește programul nuclear iranian, zeci de petroliere ale Iranului ar fi rămas blocate în largul coastelor Sri Lankăi. Echipajele s-ar teme că navele vor fi capturate, iar unele solicitări de ajutor umanitar ar fi fost respinse.
Cum încearcă Iranul să obțină venituri în pofida sancțiunilor
În ciuda restricțiilor, specialiștii consideră că Iranul continuă să găsească surse de venit. Michelle Brouhard, expertă în politica și riscul geopolitic, apreciază că unele dintre metodele de evitare a sancțiunilor încă dau rezultate.
„Regimul iranian este foarte bun la administrarea țării cu resurse limitate”, afirmă ea. „Nu cred că Iranul a ajuns la un punct de cotitură. Așadar, trebuie să primească bani dintr-o anumită sursă.”
Identificarea acestor surse este dificilă. Charlie Brown spune că petrolul ar putea fi transportat pe uscat către Kazahstan și Rusia sau pe mare, prin Marea Caspică.
Iranul a fost acuzat anterior că ascunde originea petrolului exportat, prezentându-l drept petrol irakian, ori că transferă țiței de pe nave iraniene pe vase înregistrate în alte țări. Astfel de operațiuni ar putea facilita scoaterea petrolului din zona Strâmtorii Ormuz.
Regimul ar mai putea apela la intermediari din mai multe state, care să efectueze tranzacții în dolari, criptomonede sau prin alte metode menite să evite detectarea.
Strâmtoarea Ormuz ar putea deveni o sursă de venit
O ipoteză discutată de experți este că unele state din Golf, exportatoare de petrol, ar putea plăti discret Iranului pentru ca navele lor să traverseze în siguranță Strâmtoarea Ormuz.
Nu există dovezi concrete că un asemenea mecanism funcționează. Cu toate acestea, atât Mazarei, cât și Brown spun că au auzit informații potrivit cărora unii producători ar plăti o taxă de securitate.
Iranul a continuat să atace anumite petroliere care trec prin strâmtoare. Brouhard a sugerat că unele dintre navele vizate ar putea fi cele care refuză să achite o asemenea taxă.
Între timp, transportul petrolului din alte state ale Golfului prin Strâmtoarea Ormuz ar fi revenit aproape de normal. Evoluția ar putea indica faptul că influența Iranului asupra traficului petrolier din zonă nu mai este la fel de puternică precum în trecut.
Costurile strategiei americane ar putea influența evoluția conflictului
Menținerea blocadei și escortarea navelor presupun cheltuieli importante pentru marina americană. Costurile suportate de contribuabili s-ar ridica la zeci de miliarde de dolari, în timp ce prețurile combustibililor au rămas ridicate.
Și transportatorii de petrol se confruntă cu cheltuieli tot mai mari. Costurile pentru echipaje, combustibil, asigurări și servicii ar fi dus operarea unui petrolier de mare capacitate la aproximativ 1,6 milioane de dolari pe zi, de 24 de ori mai mult decât în 2025, potrivit datelor unei firme din domeniul transportului maritim.
„Cineva este plătit”, spune Brouhard. „În acest moment, taxa este plătită companiilor de asigurări. Iar noi toți plătim pentru asta.”
Presiunea economică asupra Iranului este severă, iar regimul și-a pierdut o parte din influența asupra pieței petrolului. Cu toate acestea, Teheranul ar putea miza pe faptul că Statele Unite nu vor dori să suporte pe termen nelimitat costurile ridicate ale strategiei actuale.
Iranul nu trebuie neapărat să obțină rapid o victorie. O posibilă miză a regimului este să reziste mai mult decât adversarul său.
„Vom rămâne mult timp în pragul războiului”, spune Mazarei.
